Din iubirea noastră toată,
ce-o aveam în suflet noi,
viața și-a luat tributul,
făcând mișto de amândoi...
Până și-acel vis din urmă,
de-a mă scălda în ochii tăi,
s-a pierdut precum o turmă,
ce s-a rătăcit prin văi...
Iar de-atunci nu mai am zâmbet,
nici trecut... nici viitor,
că inima ..
Ai fost cândva în gândul meu,
un zâmbet permanent pe buze,
și astăzi când mi-atât de rău,
simt bruma de pe frunze.
Degeaba încerc să te salut,
să-ți fiu o floare la picioare,
că nu primesc nici un răspuns,
de parcă-i noapte și nu soare.
Cum aș putea cu-astfel de muză,
să scriu cel mai f..
Adio... că nu mai am putere,
să plâng mereu pân' la sfârșit,
căci tu mi-aduci numai durere,
în al meu suflet chinuit.
Mai fascinat încetul cu încetul,
cu ochii tăi albaști și adânci,
de-am devenit în ani poetul...
a cărui inimă să-i frângi.
Te-aș mai striga dar nu mai pot,
că vocea mi s..
Voi da ocol grădini tale,
și o să merg pe altă cale,
că ți-ai pus rochie cu flori,
și ai intrat în sărbători.
De parcă ai fi din rai picată,
te uiti de sus și pari mirată,
de era să-mi stea inima-n loc,
când am văzut că ai cizme cu toc.
Am să uit doar printre scânduri,
și o să scriu pe ..
Și nu vreau ce nu se poate,
cu toate că poate aș vrea,
ca din inimile toate...
să o vreau pe-a ta.
Să o privesc ca pe o stea,
zile-ntregi fără de număr,
iar de greșesc cărarea...
să mă ia de umăr.
Doar că nu prea am acces,
și asta nu mi-e de-ajuns,
că nu eu sunt cel ales...
și mă simt..
Prin atâtea mii de vise,
te regăsesc și pe tine,
dar la porțile închise,
uneori... aud suspine.
Alteori când bate vântul,
și cerul e plin de nori,
aștept ploaia... precum pământul,
ce e uscat de multe ori.
Să uit tot... din ce mă doare,
de vreo șase luni... un an,
ca să pot ieși în plo..
D-aș fi statornic ca și tine,
aș fi un tip prea schimbător,
s-alerg mereu unde mi-e bine,
mi-ar fi probabil mai ușor.
Am tot lăsat uşor uşa deschisă,
oricând să te strecori când vrei,
dar lumea ta e prea închisă,
să poți ieși chiar și cu chei.
Mai bine ar fi să te ascunzi,
cu ochii căzu..
Hai la masa de lectură
Ronțăind o frimitură
Dacă vrei îți pot livra
Din literatura mea
Să mâncăm noi doi pe pâine
Tot volumul până mâine
Și consumăm un castron
Plin cu slove de creion
Hai că-i dulce-nvățătura
De mănânci literatura
Permite-mi măcar în gură
Să îți dau o frimitură
Ai prieteni noi și stai să bei,
ca-i devenit la fel ca ei,
și spatele mi-l întorci și râzi,
iar ca ieri mă căutai să plângi.
Și nu înțeleg de ce mi-e dat,
să plătesc oale ce nu le-am spart,
când cerul meu era așa de senin,
și mi l-ai umplut tot de venin.
Dar poate o să reajungi iar vreod..
Nu tot omul... care râde,
este fericit,
dar nici cel care tot plânge,
a dat de sfârșit.
Nu tot omul... care-i vesel,
are o bucurie,
cu nici cel ce este trist,
e robit de sărăcie.
Nu tot omul... care iubește,
n-are și deziluzii,
ca și cel care urăște,
nu are contuzii.
Nu tot omul ca..
Pagini: Prima pagina Inapoi 137 138 139 140 141 142 143 .. 664 Inainte Ultima pagina