Publicata de: iuda in Sentimente
Ai fost cândva în gândul meu,
un zâmbet permanent pe buze,
și astăzi când mi-atât de rău,
simt bruma de pe frunze.
Degeaba încerc să te salut,
să-ți fiu o floare la picioare,
că nu primesc nici un răspuns,
de parcă-i noapte și nu soare.
Cum aș putea cu-astfel de muză,
să scriu cel mai frumos poem,
când nu-ți găsesc măcar o scuză,
de ce nu-mi dai măcar un semn.
Măcar un zâmbet și un cuvânt,
ca-n vraja unei nopți de vară,
să pot în vers ca să te plâng,
de câte ori plouă afară.
-----Original Message-----
From: ❤️_νЯξί۞nu۞vЯξί_❤️
Sent: 31.10.2020 -19:00 EET
Data publicare: 31/10/2020 | Vizualizari: 1956