Publicata de: iuda in Sentimente
Prin atâtea mii de vise,
te regăsesc și pe tine,
dar la porțile închise,
uneori... aud suspine.
Alteori când bate vântul,
și cerul e plin de nori,
aștept ploaia... precum pământul,
ce e uscat de multe ori.
Să uit tot... din ce mă doare,
de vreo șase luni... un an,
ca să pot ieși în ploaie,
să-mi plând dorul meu sărman.
Că ploaia chiar mă iubește,
și-n brațe mă ține strâns,
când îi spun a mea poveste,
și de ea eu sunt ascuns.
-----Original Message-----
From: ❤️_νЯξί۞nu۞vЯξί_❤️
Sent: 01.11.2020 -07:00 EET
Data publicare: 01/11/2020 | Vizualizari: 1798