Publicada por: karateka en Naturaleza
Responde con otra poesía Votar!
pe drumul lung, de munte...
cu gheata ,in bocanci...
urcam , in sus ...spre creste...
pe inaltul fagarasi...
cand vad,la o cabana...
o ceata,de baieti...
cu-n vers si o chitara..
ce se numeau...drumeti...
incet...eu ma alatur..
candva,eream ca ei..
si ..incep sa ,descopar...
ca sunt...copii mei.
copi ce iubesc,viata..
satui de capitala...
urcati,pe cresta alba...
in spate ...cu-o chitara..
priveam trecutul...dulce..
in gand,cu amintirea...
apusul...de rascruce...
si le sorbeam...privirea..
ereau..tineri si ageri...
la gesturi si la cantec..
cu tineretea-n fata...
ereau, ca un descantec...
ce este,foarte tragic..
dar, nu vreau sa le spun..
nimic ,nu mai e magic...
cand...esti deja... batran.
Fecha de publicación 22/01/2010 | Última modificación: 23/01/2010 | Vistas: 2984
belmondo
a comentat:
Foarte frumos! mi-a placut poezia asta!
atrandafir
a comentat:
Modificare: Cateodata cand se adauga poezie nu se salveaza autorul, dupa versuri cred ca este vorba de karateka, sa-mi spuneti daca nu si o pun la autorul corect.
atrandafir
a comentat:
PS: Frumoasa poezia, parca ma vad pe munte.. :)
karateka
a comentat:
ai nimerit....ma bucur ca ...avem amintiri,comune...
si ca ai recunoscut....stilul
ghost
a comentat:
chiar asa sa fie....magia nu are varsta...