Întâlnesc câte un „inteligent”
ce nu-și înțelege scopul în viață,
dar ar vrea cu mine să fie exigent,
fără aș vedea „grinda din față”
Și mă ceartă cu prea multă răutate,
că i-am furat eu lui o „pezie”
el fiind rupt total de realitate,
crezând că n-o să am nici o reacție.
Dar nu-mi place ..
Când prima rază în geam îmi bate,
îmi întorc privirea spre fereastră,
să văd lumina plină de puritate,
cum pe perdeaua mea dansează.
În timp ce-mi beau cafeaua amăruie,
ca orice om prea plin de păcate,
mă apuc să scriu încă o poezie,
din amintiri ce nu pot fi uitate.
Că în suflet am răma..
Ar fi mai bine... să mă retrag,
să fac loc la noua generație,
să-mi iau toiagul de moșneag,
ca pe o ultimă creație.
Ar fi mai bine... pentru mine,
să fac zilnic mai multă mișcare,
chiar ca cei tineri... pe patine,
până vin seara la culcare.
Ar fi mai bine... să uit de rimă,
că tot căutâ..
Te trezești cu unul în viața ta,
care nu te lasă deloc în pace,
și de multe ori chiar nu ai vrea,
când simți ce vorbe are lipicioase.
Îl simți cum în suflet îți pătrunde,
cu acele povești de om pierdut,
și nimic nu te m-ai surprinde...
că și pe tine odată te-a durut.
Doar că uneori viața..
De câte ori iar noaptea vine,
pe patul meu m-așez plangand,
cu perna în brațe și o strang,
ca și cum ai fi cu mine...
Cum trece noapte nu îți spun,
că n-ai înțelege chinul meu,
căt fără tine mi-e de greu,
și tristeți nu pot să mă opun.
Cu toate astea încă aș vrea,
să te mai văd o dată z..
De câte ori privesc în oglindă,
văd doar un chip nefericit,
ce nu seamănă deloc cu mine,
ca în zilele când eram iubit.
De nu intrai toată în mine,
nu m-aș fi simțit așa de rău,
că până și oasele îmi sunt rigide,
ca o vină la cât te-am iubit eu.
Mi-ai fost muză mereu în poezie,
când viaț..
Când primii fulgi de zăpadă,
pe pământ dansând încep să cadă,
alerg iute spre soba-mi rece,
să-mi amintesc cum timpul trece.
De când tânăr aveam speranțe,
de a petrece timpul în vacanțe,
iar azi constat cu disperare,
că toate în lume sunt trecătoare.
Ce a fost odată nu m-ai există,
decâ..
Nu ne-am născut copii de „bani de-a gata”
când eram mici... pe jos mergeam la școală,
și salutam pe oricine ridicându-ne șapca...
de aia noi avem și azi „coloană verticală”
Suntem din generația ce a purtat cravată,
la uniformă și cu ghiozdane din cartoane,
nu ca voi... cu o ținută atât de va..
Iar în nămeți se adună...
fulg cu fulg căzuti din cer,
la oraș... și-n orice comună,
aducând și-un pic de ger.
Chiar și vântul șuieră...
printre atâti fulgii de zăpadă,
iar lumea de frig suferă,
când afară e iarăși iarnă.
Alb e pământul peste tot...
și la geam chiar flori a pus,
iar oa..
De ce omul vrea de toate,
m-ai mult decât poate duce,
că lucrurile nu pot fi luate,
când rudele lângă sicriu vor plânge.
De ce omul atât se zbate,
că mi se pare chiar nefiresc,
că de multe ori face păcate,
pentru a avea ce își doresc.
De ce omul în a lui viața,
nu gândește că totul e ef..
Pagini: Prima pagina Inapoi 42 43 44 45 46 47 48 .. 664 Inainte Ultima pagina