Publicada por: iuda en Sufrimiento
Responde con otra poesía Votar!
Când prima rază în geam îmi bate,
îmi întorc privirea spre fereastră,
să văd lumina plină de puritate,
cum pe perdeaua mea dansează.
În timp ce-mi beau cafeaua amăruie,
ca orice om prea plin de păcate,
mă apuc să scriu încă o poezie,
din amintiri ce nu pot fi uitate.
Că în suflet am rămas cu o rană,
ca orice om care pe altul îl iubești,
care în final a devenit ca o dramă,
sau chin... pe care nu ți-l dorești.
Că tot ce-a fost odată nu mai este,
că izvorul de iubire de tot a secat,
și a rămas în mine o tristă poveste,
din ce odată atât de mult am adorat.
-----Original Message-----
From: ❤️_νЯξί۞nu۞vЯξί_❤️
Sent: 28.11.2o22 - o7:oo EEST
Fecha de publicación 28/11/2022 | Vistas: 766