Doi anonimi... străini...

Publicada por: iuda en Leyendas

Responde con otra poesía Votar!  Bookmark and Share

De câte ori privesc în oglindă,
văd doar un chip nefericit,
ce nu seamănă deloc cu mine,
ca în zilele când eram iubit.

De nu intrai toată în mine,
nu m-aș fi simțit așa de rău,
că până și oasele îmi sunt rigide,
ca o vină la cât te-am iubit eu.

Mi-ai fost muză mereu în poezie,
când viața îți părea atât de grea,
și fiecare gând îți era dedicat ție,
indiferent de cum era starea mea.

Acum când trupul îmi este zdrențe,
ai preferat să devenim străini,
ca singur să apelez la „urgențe”
că am devenit „doi anonimi”

-----Original Message-----
From: ❤️_νЯξί۞nu۞vЯξί_❤️
Sent: 28.11.2o22 - 18:3o EEST

Fecha de publicación 28/11/2022 | Vistas: 775

Poesías del mismo autor

 

Agrega un comentario

Si tienes cuenta Entra aquí.

Nombre

DIRECCIÓN DE E-MAIL No será publicada en la página.

COMENTARIO



categorias

poesías nuevas



últimos comentarios

miembros nuevos

paginas interesantes