Doi anonimi... străini...

Publicata de: iuda in Legende

Raspunde cu o poezie Voteaza!  Bookmark and Share

De câte ori privesc în oglindă,
văd doar un chip nefericit,
ce nu seamănă deloc cu mine,
ca în zilele când eram iubit.

De nu intrai toată în mine,
nu m-aș fi simțit așa de rău,
că până și oasele îmi sunt rigide,
ca o vină la cât te-am iubit eu.

Mi-ai fost muză mereu în poezie,
când viața îți părea atât de grea,
și fiecare gând îți era dedicat ție,
indiferent de cum era starea mea.

Acum când trupul îmi este zdrențe,
ai preferat să devenim străini,
ca singur să apelez la „urgențe”
că am devenit „doi anonimi”

-----Original Message-----
From: ❤️_νЯξί۞nu۞vЯξί_❤️
Sent: 28.11.2o22 - 18:3o EEST

Data publicare: 28/11/2022 | Vizualizari: 614

Poezii de la acelas autor

 

Adauga un comentariu

Daca ai cont Logheaza-te aici.

Nume

ADRESA DE E-MAIL Nu va fi publicata pe pagina.

COMENTARIU



categorii

poezii noi

Motivonti - Te ţine motivat

ultimele comentarii

membri noi

pagini interesante