Am scris... doar ce-am văzut,
prin lume cât se poate,
de azi și din trecut...
de suflete agresate.
Am scris... ca să rămână,
pentru cei ce-și iau avânt,
și fără de măsură...
își văd speranțele cum plâng.
Am scris... pe multe pagini,
chiar de-am purtat o mască,
despre o lume fără margin..
Când dorul greu mă apasă,
nu mă pot opri din plâns,
și doar iarba-mi este casă,
așa lipit de pământ...
Și trăiesc momente-n care,
glasul îți e ca un ecou,
doar că nimic nu te doare,
la ce mult mai sufăr eu...
Și încerc tot ce-i posibil,
să mă pot opri din plâns,
dar ai suflet impasibil..
Și vine iarnă iar fără tine,
să curgă fulgii peste noi,
ca stele mici diamantine,
să uităm trăirile în doi.
Și îmi e dor ca niciodată,
de ce am fost odată „noi”
și dorul și azi mă mai poartă,
să revenim la vremurile de-apoi.
Dar totul pare a fi scrum,
și-am devenit să fiu un oareca..
Ai fost cândva prin gândul meu,
dar într-o zi ai dispărut,
și azi nu mai pot spune Năluco,
de-mi pare rău că te-am pierdut.
Chiar dacă uneori îți luceau ochii,
și lăcrimau când erau triști,
REGRET... doar zâmbetul de pe buze,
cânt mai sperai încă la un vis.
REGRET... doar ochii tăi ferme..
Am o inimă bolnavă...
și nu-i găsesc deloc leac,
și i-aș da chiar și otravă,
de chinuri ca să o scap.
Am o inimă bolnavă...
și e mereu în agonie,
de când a devenit epavă,
datorită numai „_ție_”
Am o inimă bolnavă...
și mă apleacă de spate,
de nu mai am pic de vlagă,
când pe nimeni n-a..
Nu mai râd... ca în alte rânduri,
ca în timpul ce a trecut,
și cuprins de alte gânduri,
am uitat și ce-am pierdut...
Ce a fost... n-a fost să fie,
când de multe ori cerșeam,
de scriam dorul pe hârtie,
sau chiar uneori pe geam...
Nu mai cad... cum am căzut,
în jurăminte fără rost,
ca ap..
Trupul ei mă cucerește,
de rup salteaua de la pat,
de câte ori singur... firește,
îmi amintesc că a plecat.
Și uite așa an după an...
de-atâtea ori când vine seara,
mă zbat în pat ca un golan,
ce și-a pierdut „comoara”
La început chiar m-a durut,
când mă trezeam în noapte,
și ca neputi..
Prin mintea mea întortocheată,
încă te caut să-ți vorbesc,
dar nu te găsesc niciodată,
să îți mai spun cât te iubesc.
Spulberând prea multe vise,
mi te-ai rătăcit pe drum,
căci nu au fost de tine scrise,
de s-au făcut mai toate scrum...?
Prea des îți găseai o scuză,
să pui văl vederii m..
Sper să îmi găsesc o cale,
fericit să pot a fi,
și să ies din acea vale,
de unde nu pot ieși.
Și să merg apoi cântând,
pe neumblate poteci,
ca oricare suflet blând,
pradă a sufletelor reci.
Să văd lumea cum se-mbracă,
când de alți se lipsesc,
să nu mai bat la nici o poartă,
să mănânc ..
Aș vrea să-ţi spun că te iubesc,
de câte ori e noapte,
dar sunt timid și nu îndrăznesc,
iar inima-mi nu poate.
Aș vrea să-ţi spun că te iubesc,
de câte ori e seară,
dar chiar atunci mă fâstâcesc,
și ies plângând afară.
Aș vrea să-ţi spun că te iubesc,
de câte ori e dimineață,
dar mă bl..
Pagini: Prima pagina Inapoi 135 136 137 138 139 140 141 .. 664 Inainte Ultima pagina