Publicada por: iuda en Leyendas
Responde con otra poesía Votar!
Trupul ei mă cucerește,
de rup salteaua de la pat,
de câte ori singur... firește,
îmi amintesc că a plecat.
Și uite așa an după an...
de-atâtea ori când vine seara,
mă zbat în pat ca un golan,
ce și-a pierdut „comoara”
La început chiar m-a durut,
când mă trezeam în noapte,
și ca neputința să-mi ascund,
am trecut-o la „uitate”
Că a pus în miere tot veninul,
pe care-n jur la tot găsit,
cu mine să își facă „plinul”,
apoi m-a părăsit.
-----Original Message-----
From: ❤️_νЯξί۞nu۞vЯξί_❤️
Sent: 14.11.2020 -15:20 EET
Fecha de publicación 15/11/2020 | Vistas: 1966