Și m-ai mințit în fiecare zi,
Cu cât mai mult încercam... a te iubi,
Și m-ai mințit în fiecare noapte,
Doamne... cât a putut inima să-mi rabde.
Dar te iertam că îmi placea de tine,
Și mă durea... și știai prea bine,
Când ochii tai albaștri... când verzi,
Nu vroiau să vadă cum încet mă pierz..
A îmbătrânit... _ iubirea _
La fereastra unde era odată o floare,
Și era o plăcere sa o privesti...
Azi o văd cum se stinge și moare,
Că așa e în iubire când rănești.
Mai vad lângă pervaz ofilite...
La geamul casei de mult părăsită,
Două suflete ce stau mâhnite,
Și orgolioase ca apa bâhl..
Când oboseala mă atinge pe la pleoape,
Și patul mă îndeamnă la un somn,
Abia atunci simt cât ești de departe,
Și tot trupul mi-l chionui până adorm.
Nu te condamn că nu mai ai suflet,
Și că tot ce-a fost a devenit poveste,
Atunci când soarele se îneca în plânset,
De nori eliberată... iubire..
Și ți-am văzut obrazul _ neplâns,
Atunci când ai plecat în lume,
Și te-am privit... cum spre apus,
Mergeai... fără nici o rațiune.
Și ai plecat... dar ești aproape,
Oricum... eu mă gândesc la tine,
Să vin în visul nopții _ poate,
Să te fac să te gândești la mine.
Și dacă întâmplător ne-n..
E prea târziu pentru regrete,
La cât ai reușit să mă rănești,
De am ajuns cu sufletul perete,
Și nu mai vreau să mă iubești.
Nu mai am încredere în tine...
La câte de ori ai spus _ nu mai fac _
Știind că nu ai sentimente pentru mine,
Și nu-ți eram deloc drag.
Mă tot rugai să nu te las,
..
Am retrăit iubirea...
câțiva ani la rând cu tine,
Și am aflat ce e fericirea,
În jocul umanelor destine.
Și îmi erai aproape...
Dezvăluindu-ți taina despre răi,
Când de sub ale tale pleoape,
Șiroiau ochii tăi.
Stăvilar ne-a fost doar timpul,
Și-ntre noi a pus hotar,
Când în vise ca nău..
Să te dărui și să n-ai cui...
De ajungi să-ți fie silă,
Când te simți a nimănui,
Distrugi tot fără de milă.
Când lumea în jur e surdă,
Și nu te aud pe tine,
Toată patima îți curmă,
Să fii rău pe post de bine.
Îţi vine să ţipi de mânie,
Fără să simţi părere de rău,
Și tot scoți din pălă..
Nici azi nu înțeleg ce s-a întâmplat,
Din ziua când noi doi ne-am întâlnit,
De am ajuns să mă pierd în păcat...
Sau am devenit al tău vânat..?
Sau poate eu m-am rătăcit...
Când pe o ureche m-am culcat,
Sperând să fiu omul cel mai fericit,
Lângă un suflet minunat.
Sau poate am greșit în b..
Și o frunză colorată,
Într-un roșu-arămiu,
A căzut jos înt-o baltă,
De ce? chiar nu vreau să știu.
E ca omul care odată,
Apare de nicăieri,
Și te lasă tot în baltă,
Fără să vrei... fără să-i ceri.
Viața e raza din cer,
Ce pe pământ o călcăm,
Până sufletele pier,
Între speranță și bles..
Din toate dorurile ce mi-ai lăsat,
Mai mult tăcerea lor cred m-a durut,
Căci am rămas în deșert însetat...
După ochii tăi... după un sărut.
M-ai lăsat pe drum... rătăcit...
Cu inima bolnavă și arsă de ger,
Iar în acest suflet mult prea viscolit,
Nu văd o speranță strălucind pe cer.
Aștep..
Pagini: Prima pagina Inapoi 117 118 119 120 121 122 123 .. 237 Inainte Ultima pagina