Să am... dar n-am... timp!

Publicada por: iuda en Sentimientos

Responde con otra poesía Votar!  Bookmark and Share

Când oboseala mă atinge pe la pleoape,
Și patul mă îndeamnă la un somn,
Abia atunci simt cât ești de departe,
Și tot trupul mi-l chionui până adorm.

Nu te condamn că nu mai ai suflet,
Și că tot ce-a fost a devenit poveste,
Atunci când soarele se îneca în plânset,
De nori eliberată... iubirea nu mai este.

Când mă topeam în ochii tăi de muză,
O făceam că arătai ca un tăciune...
Și toți te călcau ca pe o frunză,
Și nu-ți vedeau a ta amărăciune.

Dar te-am scăpat și ți-ai găsit cărarea,
Din acele tenembroase găuri stinghere,
Și ai lăsat în urmă doar uitarea,
Să mă bântuie noaptea _ în tacere.

Dar o să plâng mâine după treabă...
Și o să mă rog de destinul vieții,
Să-mi spună despre tine cum de te rabdă,
Să calci tot ce au hărăzit sorții.

----Original Message----
From: ❤️_ Vrei Nu Vrei _❤️
Sent: 22.10.2017 17:08 EEST

Fecha de publicación 22/10/2017 | Vistas: 2629

Poesías del mismo autor

 

Agrega un comentario

Si tienes cuenta Entra aquí.

Nombre

DIRECCIÓN DE E-MAIL No será publicada en la página.

COMENTARIO



categorias

poesías nuevas



últimos comentarios

miembros nuevos

paginas interesantes