Home » Poezii » Suferinta » Neguri topite

Neguri topite

Singur printre împietritele morminte,
Culeg laurii unei singuratați amare,
Sfidând cu faima nemuritorului de rând,
Clipa care mă desparte de necunoscut.

Pășesc pe-aleile bătute-n piatră rece,
Și nu-ndrăznesc să supăr nici c-o respirație,
Taina împărătescului festin,
Sunt prea mărunt, să-nsemn ceva-n destin.

Aleile mă strigă prin vocea plopilor bătrâni,
Condamnați, pe veci, la strajă pe al morților tărâm,
Dar nu mă plâng, privind mereu în sus,
Spre albastrul cer ascuns, de mantia senină a lunii.

Data publicare: 27/09/2010 | Vizualizari: 3103