Publicada por: danco en Sentimientos
Responde con otra poesía Votar!
Toate treptele rasună cu ecou,
De parcă aş fi singur pe pământ,
Şi-mi iau ferestrele prinse-n temelia albă,
Drept reperul noului meu timp.
Copii morganici se joaca-ndepărtare,
Râsetelelor ajung să-şi piarda tonul undeva înainte,
de a le putea auzi fericirea,
Şi cântecul lor vesel, pe care-l pot doar intui.
Cu cât urc mai sus, spre puful norilor,
Sper să pot atinge înţelepciunea constiiţei împăcate,
Si-atunci am să cobor alergând şi fericit,
Ca acei copii, în jocul lor de mântuire.
Fecha de publicación 12/05/2010 | Vistas: 3120