Responde con otra poesía Votar!
Priveşte-n sus şi-ai să mă vezi,
Sclipind, în ochii tăi, albaştrii,
Şi-ncet mă scurg, din mila cerului de toamnă,
Spre a ta inimii poartă, cuprins de-nfioare.
Tăciuni încişi mă însoţesc cu patima fierbinte,
Îmi dau târcoale asemeni unor bântuite timpuri,
Sunt copleşit de-nalta lor misiune,
Când mă-nsoţesc şi mă îndrept spre tine.
Copaci bătrâni îmi plâng de fericire prin ascunşii codrii,
Varsă torente ce prăvălesc tăind prin stâncă,
Sângele, ce fierbe, nerăbdător în venele mele,
Clocoteşte, sfidând o aşteptare inutilă.
Dau preţ de-o clipă şansa unui vis,
Tăria unei clipe transformate-n piatră,
Mă năpustesc spre tine, ca printre porţile spre paradis,
Şi-apoi m-alin, şi-adorm încet, cu gândul doar la tine.
Fecha de publicación 24/03/2010 | Vistas: 3116