Home » Poezii » Suferinta » Șarmantă nebunie

Șarmantă nebunie

Se-nvârt, sub umbra lunii reci, tăioase,
Sticloase păsări, transparente visuri dureroase,
Și bat din aripi, zornaind a cioburi,
Cersind răbdare din negurile-adânci.

Vuiesc precum a mării furioase valuri,
Codrii-întunecați ce miros a cetină moartă,
Se ascund în văgăuni sinistre, fugind de visuri,
Rugăciuni speriate, pierdute din mințile îndurerate.

Plouă cu stele uscate si sterpe,
Se-nfig în suflet cuțite rău știrbite,
Mă svârcolesc cuprins de febra nebuniei,
Ce tinde să posede și ultimul rămas.

Data publicare: 26/09/2010 | Vizualizari: 3015