Publicata de: danco in Suferinta
Salbatice fulgere îmi sfâşie stomacul,
Se zbat, se zvârcolesc, ca niste şerpi răniţi,
Mă ranesc profund si doare,
Turbate valuri se sparg... Sunt un ţarm de suferinţă?
Ecou se naste din fiecare vorbă,
Mă acopăr, si ce grea e patura-ndoielii,
În prea-lunga noapte, regină a tacerii,
Ce-mi striveşti inima sub călcâiul lunii reci.
Alge colţuroase, muchii ascuţite, îmi sunt visele,
Piciorul îmi calcă pe iarba grasă, transformată-ntr-un covor de ace,
Suflă vântul rece, şi trece prin mine,
Nu mă mai încalzesc, nici braţele ce mă-nbraţisează.
Sunt pustiit, desert, pământ arid, doar piatră seacă,
Nu mai ofer nici apă, şi nici umbră,
M-am transformat în magura înversunată,
Ţinut si tras în jos, spre smoala blestemată.
Data publicare: 11/05/2010 | Vizualizari: 3285