Publicada por: danco en Sentimientos
Responde con otra poesía Votar!
Văd raza zorilor, un fir de aţă albă,
Dar noaptea-apăsătoare, o simt strivindu-mă sub greutatea ei,
Aş vrea să îmi trimt speranţa, spre lumea dinspre viaţă,
Dar mă-ndoiesc că vreau, lumina unor porumbei.
Exist în lumea paralelă,
Trăiesc şi sper, ca într-un vis ce dă-n coşmar,
Paşi-mi port pe o cărare secundară,
Mă simt folositor, precum copacii care mor.
Îmi răscolesc prin ale firi-mi labirinturi,
Vicleni gargui mă urmăresc şi-mi râd în faţă,
De-abia mă mişc, cu paşii tot mai mici,
Mă poticnesc, împiedicat în propia-mi credinţă.
Te ţin de mână, dar mâna-mi este goală,
Te văd că eşti aici, dar eşti departe,
Te simt, şi sper ca răsăritul care ne desparte,
Ne va uni pământul, înlăturând durerea cea deşartă.
Fecha de publicación 28/03/2010 | Vistas: 3150