Publicada por: goeteri en Sentimientos
Responde con otra poesía Votar!
... s-a hotărât tot într-o zi
fără să fiu întrebat, că nici nu aș fi putut fi,
să mă fac dintr-o întâlnire ou,
apoi să fiu o mură-ncet, încet erou
de-o aventură; să stau într-un marsupiu-nchis
în cineva, foarte de-al meu, un fel de ieri promis,
cerut se pare și la Dumnezeu; dar de la sfânt,
așa cum timpu-a demonstrat... Un sunt
scos la lumină rău de tot plângând,
împins într-un ieșind-intrând,
ca pe un tobogan alunecos
ce-am început să-l urc de jos
tot încercând să mă agăț,
de pot, de-un neștiut, așa de-un apărut în cale, un băț...
(Ce obositor!
Atâta trudă ca să pot să mă-ntrețin, doar să nu mor!?)
... și-am stat mereu cu capu-n jos, n-am văzut tot
și-ntr-una mă întreb de pot, oare mai pot,
sau doar o să mă fac cocon,
o crizalidă sau un avorton;
să-mi fi ales -de-aș fi putut- singur traseul...
Dar nu; nici eu nu v-aș fi cunoscut ....și nici voi mie, Eul!
28.07.2011
Fecha de publicación 22/02/2013 | Vistas: 2786
motzoaca
a comentat:
Ai ales bine traseul ! Ce ne-am fi facut noi fara tine ?
Salutari de la a mea munca , din ploiasa Bacelona !
goeteri
a comentat:
Se pare că însăși picăturile ploii amestecă neștiut, îndepărtate trasee...