Publicada por: goeteri en Sufrimiento
Responde con otra poesía Votar!
Undeva, este-un loc între creștet și genunchi,
Sau mai curând e peste tot, în măruntaie;
Un tremur parcă ascuns, aproape cât un junghi,
Când se sufocă spațiu... îngrămădești odaie.
În minte, gându-i rană, ce-ar vrea să se deschidă
Și caută un leac, ce-a fost vreodată cura,
Dar parcă-i dispărut din ființa ce-ai avidă
De împrejur de simțuri... de clevetiri cu gura.
Ești, parcă... da-i absentă o lume, a ta, deodată,
De unde aștepți semnal, să-ți regăsească șarmul;
Dar e uitarea oare, sau viața, o desfrânată
Cuplând plăceri cu alții... exasperându-ți calmul?!
Și mâinile, sunt grele parezic, fără vlagă
Se duc ades spre tâmple, se udă-n calde lacrimi,
Sau se întind simbolic, fără să miște; roagă
Un neștiut suprem... Se face cont de patimi!?
Cu buze fremătânde, în cutremurul bărbiei
Se mișcă în gât nod, inutil dute-vino,
Iar cafeniu de obraji, din rozul purpuriei,
E-un palid ceruit, anoxic... Hai revino!...
E strigătul tacit, către orice anume,
Ce bate toba-n piept, dar mai plăpând, a toacă,
Cu ritm schimbând sincopic într-un oftat spre lume;
Să vină la închinarea de suflet greu... Să treacă!
Piciorul e nesigur, atonic parcă, îndoaie,
Căci pașii nu au unde să poarte; nu sunt porți
Deschise -timpu-i rece în senin de vară, a ploaie-
Sau s-au închis, de-un timp!?... Parcă-s cu toții morți?
Afeblit pare-i totul; corp, minte, suflet, erg
Și-n comotiv continuu se varsă-n picuri sânge;
Că-n fond pustietatea e rea și oprește ”merg”...
Câștig, de-un an de viață, când bebe-i râs... din ”plânge”.
E roua-n fire, frunze, când nu mai e un reavăn,
Doar boabe, ce îneacă speranțe-n diminețe
Născute gri... Culorile naturii-s fade!... Seamăn
Lipsește la apel, nu dă bineți!... E tristețe!!!
05.05.2012
Fecha de publicación 19/08/2015 | Vistas: 3605