Timp

Publicada por: goeteri en Inmortales

Responde con otra poesía Votar!  Bookmark and Share

Am un dușman de moarte, timpul,
Ce-i singurul inexorabil, fără stop...
Nu-i pot decide ritmul -lin sau de galop-
Chiar de divinității, în cerșit, îl stipul.

Îl am cu mărturii nenumărate
Pentru distrugerile-mi de proprietate
Vizibile; constrâns din libertate
De-a avea dorințe noi, neexplorate.

Îl pierd în fiecare zi, din ce-am avut;
Mă uit în juru-mi, oamenii se schimbă,
Nu sunt la fel, vorbind aceeași limbă...
Urăsc profund apelativul... A trecut!

Ce schimburi chimice în creier îmi produce,
Dându-mi impresia că sunt mereu la fel
- În propria-mi introspectivă d-eternel -
Cu judecata-i crudă și final de cruce!

De ce nu se curbează timp, ci numai spațiu,
Să-l fac un rond, să mă întorc copil,
Să fiu într-un perpetuu viu exil...
Veșnic să fiu contemporanul lui Horațiu!?...
13.09.2010

Fecha de publicación 15/09/2011 | Vistas: 3297

Poesías del mismo autor

 

Thirumani a comentat:

Pensaban que el cielo estaba gorbenado por un linaje divino muy parecido al de cualquier familia humana acaudalada, pero inmortal y todopoderoso; y soledan reedrse de ellos, al mismo tiempo que les ofrecedan sacrificios dice Robert Gravesa0 en la introduccif3n de su libro Dioses y he9roes de la antigua Grecia.

Agrega un comentario

Si tienes cuenta Entra aquí.

Nombre

DIRECCIÓN DE E-MAIL No será publicada en la página.

COMENTARIO



categorias

poesías nuevas



últimos comentarios

miembros nuevos

paginas interesantes