Publicada por: goeteri en Naturaleza
Responde con otra poesía Votar!
Ah, doamne cât de rece sunt;
o umbră mângâind pământ
cu talpa, ce mă-nalță-n zare
să-mi agăț palmele de soare.
Și cât sunt de neputincios;
nici însumi nu-mi dau cald, geros
rămân, nici lumânare
nu sunt, doar tânjesc soare.
Mi-am ascuns inima-n adânc;
să n-aibă frig în tremur strâng
și ultimul pic de sudoare...
să-l am în arșița de soare.
Fac cald și eu un pic din mine,
doar cât să fiu la altul bine,
să-l am și eu la rând, când doare,
o mână caldă să-mi dea, soare.
Mă minunez pe zi ce trece
-când cunosc ger, eternul rece-
cum poate un infinit răcoare,
să-l facă cald, o pată, soare?!
... O zi, ca mine el va fi rece, oare?...
27.04.2012
Fecha de publicación 27/04/2014 | Vistas: 4270