Responde con otra poesía Votar!
Stau mult cu mine însumi, de un timp
mă caut
și încerc să mă găsesc
că nu m-aveam până acum
-uitat de când eram copil de anotimp-
în veșnic căutări de drum.
Mă răspândesc
sunet-cuvinte cum susurul curgând... de-un flaut.
Mă redescopăr
cum n-am fost vreodată
-ca peștele ce-l căutam sub lespedea de piatră-
și-am bucuria să mă-nșirui
pe-un papirus,
necenzurat de niciun virus
și s-acopăr
din golurile ce-am... să nu mă nărui.
Ce interlocutor;
mă minunez pe zi ce trece
cum pot altul să fiu,
să mă transpir sudoare-n pergament,
să-ncerc un nou la Nou și Vechiul Testament
tulburător,
convins că fiecăruia-i dator să-ncerce
și n-am intenția să demonstrez că-s unicul și cel mai viu!
Mă-ncerc în pilde
adunate dup-un crez de-al meu,
ce-s poate expirate,
căci pare-se nu am citit de-ajuns
să am răspuns...
Mă vizualizez un Prometeu
să redescopăr Maupassant printre Mathilde...
măcar o parte, nu pe toate.
Și nici pretenții n-am
-că nu-mi servesc-
în fond doar mie-mi scriu
să mă incit,
cu sufletul ce-n trup am răstignit
și-acum îl regăsesc
fără tam-tam
și pe tăcute... cum se bea un rachiu...
Și mă extaziez la faptul că nu-i prea târziu
și că mă spovedesc la mine însumi cât mă știu
că-s încă viu... Reînviu!
17.02.2011
Fecha de publicación 11/05/2012 | Vistas: 3105