Publicada por: goeteri en Personas
Responde con otra poesía Votar!
Crispare în trup a minții indusă în filete
De simțuri îngrădite în strâns de răsuflare
Nedusă pân’ la capăt, într-o întreruptă stare
De un confort pierdut, abrupt ori pe-ndelete.
Redoare de casant ce nu mai poat’ să îndoaie,
De-un translucid sticlos doar traversând priviri;
Refracție orbindă-n ecou cu zămisliri
De gând în atașări, prelins cum gras de ploaie.
Rigid de nepătrunsul brusc asentimental
Ce-atingerea nu lasă nici finele amprente
Și nici atinsu-n sine nu este realmente,
Doar testul virtual, pur imperceptual.
Cuvântul însăși rare e, strâns picuri ca de gheață,
Scăpat prin arctic arc de dinții doar în fantă;
Vorbă de-ngheț pe-un abur cu-alunecuș de pantă
Ce nu permite urcuș prin viforul de ceață.
N-ar avea parcă sânge, e albăstriu de-azot
Circulând sacadat în stagnante negații
Fără speranță a avea visate aspirații
De ați aștepta dogori din alb, cald creozot.
Fugară apariție-n mister de aisberguri
Cu neștiut volum și neștiute rute
Frângând insesizabil, continuu întrerupte...
E-un rece personaj, cum lumânări din leduri.
27.01.2012
Fecha de publicación 12/10/2013 | Vistas: 2925