Publicada por: goeteri en Personas
Responde con otra poesía Votar!
Aveți prieteni cu adevărat?
Ați stat s-analizați prezentul?
Verificați întâi de-ați ”up datat”
pe cel ce încă -nu de ieri- este absentul!?
Trăiți convinși că e la fel,
că din copil, copil rămân...
Îl aveți fără temei drept top model;
Nu știți că-ncetul cu încetul perfidia îl răpune.
Nici ce-n liceu erau, nu mai rămân
așa cum îi simțeai atunci, aproape...
S-au dus la alte școli, pe alt tărâm
și-au luat fără să știi, licența în... infidelitate.
Erați ca unu-n facultate,
totu-împărțind, chiar și femei,
aveați proiecte de societate...
Însă pe-atunci, erați toți tineri, tineri, tinerei.
Doar că cinci ani nu-s deajuns,
căci scurtul e imprevizibil;
la suflet, nevăzutu-i motivația, un moft ascuns...
Schimbarea se produce încet, imperceptibil.
Împrăștiați de hărăzire
nu mai aveți niciun control
Picați în vraja că iubire;
apare de niciunde, sexul zilnic, monogamul monopol.
Comunicarea e defectă,
eteru-i distorsionat;
amic, devine noțiune absentă...
Mesajul, altădată clar, e-acum scurt-circuitat.
Alegerea e-o conjunctură
și-i mai perfidă de-un consens...
E interesul doar, măsură;
sinceritatea-i, a intrat definitiv pe contrasens.
Vorbești cu cel ce-l crezi aproape
-nici nu gândește ce îi spui-
începe morții să dezgroape;
să vadă bine ce ți-a dat și ce-ai de gând să pui...
Nevoile ți le cunoaște,
dar nu te știe când îi ceri?!?
Te vede doar din an în Paște...
Te vede mâine, dacă poate, astăzi, pentru ieri.
Așa-s prietenii de-o viață;
să-i cumperi, dacă vrei să-i ai.
Căldură n-o să poți să ai din gheață
și să nu-i ceri, că veșnic n-are... și-i ești ca să-i dai.
Suntem sfârșitul unei ere;
Ce-am învățat de la părinți
S-a dus de mult! La tot se cere!
Prietenii vi-i căutați?... Plângeți-vă la sfinți!!!
29.06.2010
Fecha de publicación 12/04/2011 | Vistas: 3232