Inicio » Poesías » Sentimientos » NEVASTA SCUMPA

NEVASTA SCUMPA

Nevasata am de zece ani,
Si-n timpul asta am priceput,
Ca daca nu poti sa-i dai bani,
Esti fals ,esti bleg, esti prost crescut.

Bine, nu-mi trebuise mie,
Atitia ani sa inteleg,
Ca ori ii dai o suta, o mie,
In fata ei ramai tot bleg.

Insa speram la o adica,
Sa mi se implineasc-un vis,
Dar am chenzina mult prea mica,
Ca s-o pot duce la Paris.

Si chiar daca-s avea-o mare,
Am dama ,soacra si copii,
Cum sa impart la fiecare,
Un mizerabil...doua mii?

Asa ca eu mananc cartofi,
Doar dimineata-n pranz si seara,
Ca sa-si ia ea lunar pantofi,
Ca-mi iau eu tenisi...primavara.