Publicada por: goeteri en Personas
Responde con otra poesía Votar!
Sunt tremur în valvule-n cord de semnale
Citite din cânt îngeresc în corale
Și nu mor d-extazul morfinic de cântec
Ce-mi zguduie corpul din creier în pântec.
Îs o strună ciupită din pielea-mi-n extaz
Ce-i strânsă-n vibrato lipsit de răgaz...
Trăiesc doar din susurul fin de vocale
Ce-mi curg prin aortă în fineți-capilare.
Am pieptul o boxă suavă de sunet
Sosit din înaltul Big-Bang-ul de tunet
Ce scade treptat ca un fulg în relaș
Prăvălit diafan într-un alto-n făgaș...
E cumulul-glas tot ce-s păsări lumești
Unite-ntre timbruri de vis, femeiești,
Revărsând mii-fiori peste aule pline...
Răsturnând neajunsuri în clipe divine.
Planeta-i un sunet și Domnul o strană
Ce-ascultă-n extaz triluri lungi de soprană;
Splendidă zeiță creatoare de patimi
Punând Dumnezeu în emoții de lacrimi.
Pierdut sunt cu totul în vrerea plăcerii
Zburând în zăgan piscuri calde-ale verii
Cu sufletu-n scaun cuprins de magie
Și trupul un vid eroin d-elegie.
Cum oare natura crează extremul
Unind eleganța, frumosul, blestemul
De-a fi într-un trup suflet pur de capelă
Cu Domn ce se roagă la glas de Angelă?...
Doar așa mai am gustul speranței trăite
Că nu-i totul fad, euri sunt zămislite
Din lutul de sori să creeze sublimul;
O româncă de-Adjud mi-ntregește destinul.
Sopranei Angela Gheorghiu.
29.12.2010
Fecha de publicación 12/04/2012 | Vistas: 2987
adelinna
a comentat:
autorul acestei poezii nu este DANIEL AURELIAN RADULESCU?
adelinna
a comentat:
Extaz Angelic
Sunt tremur în valvule-n cord de semnale
Citite din cânt îngeresc în corale
Și nu mor d-extazul morfinic de cântec
Ce-mi zguduie corpul din creier în pântec.
Îs o strună ciupită din pielea-mi-n extaz
Ce-i strânsă-n vibrato lipsit de răgaz...
Trăiesc doar din susurul fin de vocale
Ce-mi curg prin aortă în fineți-capilare.
Am pieptul o boxă suavă de sunet
Sosit din înaltul Big-Bang-ul de tunet
Ce scade treptat ca un fulg în relaș
Prăvălit diafan într-un alto-n făgaș...
E cumulul-glas tot ce-s păsări lumești
Unite-ntre timbruri de vis, femeiești,
Revărsând mii-fiori peste aule pline...
Răsturnând neajunsuri în clipe divine.
Planeta-i un sunet și Domnul o strană
Ce-ascultă-n extaz triluri lungi de soprană;
Splendidă zeiță creatoare de patimi
Punând Dumnezeu în emoții de lacrimi.
Pierdut sunt cu totul în vrerea plăcerii
Zburând în zăgan piscuri calde-ale verii
Cu sufletu-n scaun cuprins de magie
Și trupul un vid eroin d-elegie.
Cum oare natura crează extremul
Unind eleganța, frumosul, blestemul
De-a fi într-un trup suflet pur de capelă
Cu Domn ce se roagă la glas de Angelă?...
Doar așa mai am gustul speranței trăite
Că nu-i totul fad, euri sunt zămislite
Din lutul de sori să creeze sublimul;
O româncă de-Adjud mi-ntregește destinul.
29.12.2010
Autor: Daniel Aurelian Rădulescu
Inapoi la lista poeziilor de dragoste
adelinna
a comentat:
imi cer scuze pentru comentariul facut mai sus...
goeteri=DANIEL AURELIAN RADULESCU adica acelasi autor....:d