Publicada por: goeteri en Diversos
Responde con otra poesía Votar!
Sunt parcă incapabil
să mă-nvăț minte
dintre atâtea experiențe;
ce oamenii, tot noi,
c-un implacabil
ce nu se dezminte,
ne facem zilele după pasențe...
doar cum ne pică, aleatoriu,
de-a lua fără de-a da-napoi,
de-a face viața altuia un purgatoriu.
Și mă încred cu obstinență
în fiecare, cu onestitate
crezând că totu-i lin,
decurge de la sine
așa cum trebuie când faci doar bine
și-aștepți returul; o prezență
de minimă moralitate
ce-ar putea preschimba destin...
Câtă, câtă credulitate,
pedepsită de drept într-o fatalitate.
E lumea parcă invers,
nu ce-o știam de la părinți;
cu zâmbetul pe buze petrecută,
printre prieteni...
Parcă-i văd și-acum
cu chipuri ca de sfinți
ce nu știau cuvânt ”pervers”...
altminteri n-aș fi fost un oarecum,
n-aș fi dat sufletului pinteni
să pic împins în deznădejde, în derută.
Sunt poate un neadaptat,
nu-s ”up datat”;
smuls dintr-un ”poll”
ce astăzi nu mai are niciun rol...
o anacronică eclocvență
-că tot se judecă potență,
forța, dominare, avuție-
tot ce-i știut că-n moarte n-o să ție...
criterii unice de notorietate
ce nu le am nici eu și-a mea posteritate...
Sunt ”error page”, tipar de veche anatomie!
Nu mă uitați!...
Riscați să fiți la fel
niște neisprăviți,
în loc draconic să țipați
că voi sunteți cei blestemați
să vă mascați, simplu... țânțar
din anofel?!
... Mortal să înțepați,
să faceți lumea un insectar!
16.05.2011
Fecha de publicación 31/10/2012 | Vistas: 3076