Copacul

Măcar de-as şti că înfloresc sânzienele în mai,
Aş închiria un nor cu sentimente,
Şi le-aş vărsa, asemeni ploilor târzii,
Să ude dansul florilor eterne.

Măcar de-aş şti, că voi fi veşnic un copac,
Împietrit în coasta muntelui de piatră,
De unde, să pot zări în zori de zi,
Frumosul câmp şi dansul blândelor sânziene.

M-aş mulţumi să fiu o floare de cireş,
Şi vântul să se joace-n jurul meu,
Mă voi lăsa răpită-n faptul serii, din frunziş,
Să cad, să mor, să zbor, asemeni unui zmeu.

Fecha de publicación 16/03/2010 | Vistas: 2780