cerbul...

vanatul a cazut,rapus de plumbul rece...
si vanatorul,fericit se duce...
trei caini iau urma ,alergand in tufe...
vanatul tremura,simte sfarsitul...
un cerb frumos ,de numai 4 ani..
un suflet trist,cu ochii lacrimand...
ce viata-n fata ,avea de-ar fi trait...
ce nu stia ,ce este teama,ce-i iubirea..
acum, rapus, asteapta doar pieirea...
sa fie un trofeu,pe un perete gol...
de-un fericit natang,de vanator...
ce-n viata lui , nu a nascut nimic...

asa e viata ,o durere...te nasti..
ca cerbul,de mai sus..si cand mai cresti..
apare-un vanator dibaci..si te doboara...
de dragul unui simplu fapt...
sa-i fi trofeu...