Căluț

Trece pe ulița în praf scăldată
Mereu cu capu-n jos, absent,
Împovărat de greu... Nu știu de-i fată
Și nici de sănătatea-i... Nu e, evident?!
Frizează timp, putere,
În plină iarnă-i gol
Și-așteaptă de se cere,
Fără să ceară... un pol.
Stă veșnic în picioare
Și-aleargă fără scrâșnet.
Rabdă tot cu sudoare,
E ager, tot un zvâcnet.
Oare cine-l așteaptă
Târziu în nopți de trudă
Și-n zori cine-l deșteaptă...
Cine de drag îi îndrugă?...
Nici azi nu e-un răspuns;
E prea târziu oricum...
Căluțu-a fost răpus
De-un stop în piept... pe drum!...
02.08.2011