Autoportret

Sunt o romantica incurabila
Mi-e drag s-ascult vantul cantand
Si glasul marii susurand
Cand soare apune si rasare
Adorm si ma trezesc cu tine-n gand .

De frunze cad sau ploi fugare
Ori fulgi de nea , ratacitori
Ma închin ca-n fata unei mari splendori
Miracol totul mi se pare
Plutesc , în loc sa merg , cu capu-n nori ...

Tot ce e trist ma întristeaza
Si plang adesea fara consolare
Ma îmbata fin miros de floare ...
Îmi place chiar mirosul de benzina !
Nu sa conduc masina , de ce oare ?

Sunt mult negativista , prea putin optimista
Si pun în fata raul tot mereu
Si dau la altii din putinul meu
La ceilalti ma gandesc si apoi la mine
Ce pot sa va mai spun ? Asa sunt eu !