Am tot scris că nu îmi pasă,
dar nimeni nu-i poate lua locul,
că are un fel de-a fi duioasă,
de și-acum mă apucă focul.
Mi-a oferit doar puținul,
din cât ea își permitea,
că așa mi-a fost scris destinul,
să plâng mereu după ea.
Și mă întreb de ce mai trăiesc,
de nu am parte de fericire,..
Iubirea... apare cu mult foc,
chiar dacă-n inimă-i zăpadă,
ca fericirii să-i facă loc,
din cărare să facă autostradă.
Iubirea... pe tristețe o curmă,
să nu mai ai lacrimi la gene,
iar pe inima ta o transformă,
de parcă i-ai dat halucinogene.
Iubirea... apare ca un șuvoi,
și tot trupul î..
După atâtea nopți de insomnie,
pe care împreună le-am pierdut,
azi mi se par curată nebunie...
după ce liniștea s-a așternut.
Cu speranța îmi tot hrăneam visul,
când ne prindea din nou un răsărit,
că niciodată nu am primit răspunsul,
dacă măcar o clipă m-a iubit.
După atât de mult timp î..
Destinul mi-a scos-o în cale,
să scoată ce e mai bun din mine,
și de atunci fără de încetare,
scriu poezie pentru orișicine.
Ea mi-a fost prima profesoară,
care m-a certat când am greșit,
dar diferența de ani ne împiedicară,
să-i fiu pe veci al ei iubit.
Că așa e viața asta complicată,
..
Să uiți... dragostea pierdută,
nu e ceva atât de simplu,
că e ca apa pe care o plută,
ar încerca să facă-un cuplu.
Să uiți... clipa de început,
e pe suflet... ca o povară,
cu sufletul ce ți-a umplut,
visele... ce nu vor să dispară.
Să uiți... fără să te doară,
când îți amintești prima n..
Uneori mai stau și ascult...
cum îmi răsună în cap cuvinte,
ce vin de undeva - din trecut,
când nu știam... că lumea minte.
Când la ușa mea din trecut...
am întâlnit o „floare” așa de rară,
care din prima clipă mi-a plăcut,
de vorbeam cu ea din zori în seară.
Chiar adormeam cu ea în gând..
Am trăit atâtea zile frumoase...
în lungul șir a nopților cât am vorbit,
sub clar de stele luminoase...
de nu-mi mai pasă cu cine m-am iubit.
Am trăit atâtea zile minunate...
și-n fiecare îmi puneam o speranță,
doar păcat că sunt pe terminate...
și iubirii îi rămân restanță.
Am trăit atâ..
Lumea se ține de glume...
când merge la ÎNVIERE,
să privească la mulțime,
pentru a lor apreciere.
Și îi privesc pe fiecare,
cum vin la slujbă puhoi,
pentru suflet vindecare,
chiar de nu au haine noi.
De așa lume mi-e rușine,
că mai bine ar sta acasă,
că fudulul tot prost rămâne,
și as..
A ajuns lumea fițoasă...
și toți sunt pe interes,
bani... mașini de lux și casă,
cu tot ce numimm - progres.
Fetele și-arată sânii...
și-a lor buze ca de rață,
după care înebunesc unii,
ce au viloi în loc de casă.
Au... dar nu din banii lor,
că n-au muncit niciodată,
ci din furtul pări..
De multe ori o m-ai privesc,
dar nu cu aceiași încântare,
ca atunci când îmi spunea te iubesc,
până s-a hotărât să zboare.
Probabil că s-a rupt magia,
din acele nopți ca de poveste,
și nu m-ai are nici gingășia,
de a fi o stea pe bolțile celeste.
Că timpul e șiret precum un șarpe,
de a ..
Pagini: Prima pagina Inapoi 62 63 64 65 66 67 68 .. 664 Inainte Ultima pagina