Publicada por: iuda en Leyendas
Responde con otra poesía Votar!
Uneori mai stau și ascult...
cum îmi răsună în cap cuvinte,
ce vin de undeva - din trecut,
când nu știam... că lumea minte.
Când la ușa mea din trecut...
am întâlnit o „floare” așa de rară,
care din prima clipă mi-a plăcut,
de vorbeam cu ea din zori în seară.
Chiar adormeam cu ea în gând...
și-i făceam declarații de iubire,
ca să constat peste mult timp,
că avea un scop... a ei venire.
În timpul ce de-atunci s-a scurs,
doar eu... mă simt cel vinovat,
chiar dacă avem în viață alt parcurs,
e „muza” care mereu m-a inspirat.
-----Original Message-----
From: ❤️_νЯξί۞nu۞vЯξί_❤️
Sent: 26_o4_22 _ o6:oo EEST
Fecha de publicación 26/04/2022 | Vistas: 1261