Îmi spunea... că mă iubește,
și încercam să fiu atent,
dacă o problemă se ivește,
să pot să-i răspund prezent.
Îmi spunea... c-ar vrea să uite,
tot ce n-a putut trăit decent,
că le-ar vrea iute înlocuite,
fără a m-ai pierde un moment.
Îmi spunea... of-ul și amarul,
ce l-a trăit în al ei..
Și mi-a rămas inima încremenită,
de am intrat în pragul agoniei,
că cea pe care o credeam neprihănită,
avea pe cap coroana căsătoriei.
Și orice speranță ce aveam în mine,
m-a adus la culmi de disperare,
c-am înțeles la mine de ce nu mai vine,
că de mult era pe altă „cărare”
De n-ar fi tr..
Când ai suflet... și îți pasă,
de cel ce cu durere te privește,
îi faci viața cât m-ai frumoasă,
chiar dacă nu ți se căiește...
Când ai suflet... să dai dovadă,
că nu te v-a putea răsplăti,
nici măcar cu o citronadă,
oricât de mult și-ar dori...
Când ai suflet... fugi de ceartă,
și la r..
Am întâlnit în noapte un om,
ce-și scria tristețea-n rime,
și ca să fiu un gentilom...
încercam să îl fac bine.
Fără a mă mai gândi o clipă,
la capăt de drum ce mă așteaptă,
și am făcut cu el echipă...
până îl văd că se îndreaptă.
Și îi tratam rană cu rană,
ce i le făcuse în timp unii,
..
Privesc la cele cu gurile căscate,
ce stau pe bănci și așteaptă ceva,
poate din cer un coș cu nestemate,
s-ajungă în lume... „cineva”
Mă uit la ele cum stau pe bancă,
din zori de zi și până seara,
și măcar un minut nu le tace „fleanca”
de parcă mi-ar cânta la geam „fanfara”
Și le văd cum..
De câte ori... e lună plină,
privesc prin camera lungă și goală,
„o umbră” ce o aștept să vină,
să-mi facă noaptea tropicală.
De câte ori... e iar dimineață,
nu văd prin cameră nici umbra mea,
care era atât de plină de speranță,
când razele de soare... o lumina.
De câte ori... mai trece ..
Nu am cerut să fiu iubit...
să simt plăcerile încântătoare,
dar nici să rămân cu un suspin,
într-o continuă transformare.
Nu vreau să știu ce e iubirea,
de la cele cu sufletele goale,
că la ele e falsă și privirea,
chiar de îmi par „speciale”
Nu am cerut să fiu iubit...
de nici un chip ..
Cei ce nepăsători vor trece...
pe lângă cei răniți și tăcuți,
sper ca viața să-i judece...
să nu mai fie așa încrezuți.
Cei ce nu observă niciodată...
pe cei ce nu pot să se miște,
sper viața să le dea odată...
să aibă parte de „așa liniște”
Cei ce nu dăruiesc iubire...
după ce au depus..
Când seara vine peste lume,
ochii... îmi lăcrimează iar,
că am pe suflet traume,
după care plâng în zadar.
Doar aerul de seară rece,
îl simt cum intră-n piept,
și încearcă dorul să-mi înece,
după chipul ce îl tot aștept.
De câte ori când seara vine,
am pe suflet o grea povară,
și toată..
De multe ori când vine noaptea,
tot trupul vibrează de dor,
pierzându-și și identitatea...
când îl străbate câte un fior.
De multe ori chiar în timpul zilei,
simte dorul vrea să îl străpungă,
de-ajunge de culoarea argilei...
de nici nu poate să mai plângă.
De multe ori nu poate să adoarm..
Pagini: Prima pagina Inapoi 56 57 58 59 60 61 62 .. 662 Inainte Ultima pagina