Totul trece ca și vântul...
ce îl simți dar nu lasă urme,
precum la unii jurământul...
ce uită să-l m-ai confirme.
Totul trece tot mai departe...
în care existăm fără a fii,
de parcă avem sufletele moarte,
înconjurați de atâtea stafii.
Totul trece și se tot duce...
într-un gol imens und..
Mâncăm şi înghițim chimie...
că doar asta e peste tot în jur,
toate învelite frumos în hârtie,
cu un gust de multe ori obscur.
Ne liniștim și setea cu acid...
și cu cafeaua ce ne dă „putere”
când toate terasele se deschid,
fără nici un pic de reținere.
Ne sinucidem cu mult talent...
și ..
Nu aș fi scris această poezie,
de nu întâlneam odată pe cineva,
pe care simplu aș putea-o descrie,
dar aș supăra pe toată lumea.
Dar o să încerc fără de rușine,
să vă explic cum pot câte ceva,
ce a reușit să facă din mine...
până am înțeles ce își dorea.
Că unii/le scot la mezat plăceri,..
Doar visele-mi mai dau târcoale,
de când în jur e atâta tăcere,
că speranțele mi-au rămase goale,
și nu mai au cale de întoarcere.
Că tot ce nu am trăit pe îndelete,
când eram tânăr și în putere,
nu au cum din nou să se repete,
să le simt iar cu aceiași plăcere.
Au rămas undeva în timp s..
Privesc la lume și mă gândesc,
că nu m-ai e cum era odată,
de stau pe loc și o privesc...
să găsesc o urmă de altădată.
Că niciodată nu aș fi crezut,
c-ar putea deveni atâta de stupidă,
de a fi goală fără de conținut...
dar pregătită oricând să ucidă.
Privesc la lume și îmi dau dreptate,..
Când timpul pasiunii a trecut...
și nu-i m-ai simți deloc strălucirea,
să-ți amintești de-acel început,
când prima oară ai cunoscut iubirea.
Când prin parc te țineai strâns de mână,
cu cel cu care viața îți doreai să-mparți,
pe sub razele timide venite de la lună,
când prin săruturi nici nu..
Am crescut la coada vacii, poate, poate ca și tine
la lume noi eram săracii, care însă coceam pâine,
am vazut cum fată vaca și chiar cum se taie porcul,
și de cal am fost muşcată, că eram prin tăt locul.
Am prins peştişori la baltă, în chiloți sau rochie,
mergând bucuroși la mama, cu-n puișor..
Vine iarna cu ale ei troiene,
că e abia la început...
și nu am cărbuni sau lemne,
iar gazul costă prea mult.
Vine iarna cu norii pufoși,
de un alb ca de năframă...
și nu am nici măcar galoși,
s-ajung până la cârciumă.
Bine ar fi să vin la tine,
pe fotoliul de pe hol,
iar când soțul înt..
Totul se năruie într-o clipă,
dacă cu oamenii nu ții pasul,
de-ajungi să fii precum o cârpă,
cu care ei să-și șteargă nasul.
Oameni se comportă ca în junglă,
că pe cel căzut nu-l mai ridică,
și calcă peste el fără de milă,
că omenirea a devenit sălbatică.
E într-o continuă alergare,
ca ..
Toți cei ce ne ies în cale,
ne dau vieții noastre avânt,
unii ca o bună binecuvântare,
alții lăsând sufletul frânt.
Chiar de un timp nu vom zâmbi,
în viață ne va prinde bine,
ca mai departe să putem deosebi,
pe cine merită aproape a ține.
Că puțini sunt cei ce apreciază,
când te zbați s..
Pagini: Prima pagina Inapoi 44 45 46 47 48 49 50 .. 664 Inainte Ultima pagina