Aș vrea să merg la mama acasă,
unde un timp un pat am ocupat,
să servesc o masă delicioasă,
acolo unde nimic nu s-a schimbat.
Vreau să fie toți frații mei la masa,
în curtea cu un aer ca de paradis,
unde să servim o ciorbă gustoasă,
cu amintiri multe și partide de râs.
Cu toții am plecat..
Am șters deja conversațiile noastre, lăsând în urmă doar ecoul unei iubiri efemere. Ți-am schimbat numele, ca sa te protejez ,doar ca să îmi amintesc de începuturile noastre, când ne întâlneam privirile cu timiditate, fără să știm că ne așteaptă o poveste. Nu mai simt lipsa jumătății tale de iubire..
Mă uit cum trece timpul și e trecut,
iar viața mea nu mai este la modă,
pentru că generația care m-a înlocuit,
este prea fudulă și ades comodă.
Pentru ei banul este pe primul loc,
cheltuindu-i să cumpere orice fleac,
doar că asta o poate face orice dobitoc,
pentru că prostia nu are niciodat..
Când ajungem aproape de final,
ne uităm cum timpul repede-a trecut,
de parcă s-a dus ca apa pe un canal,
de mai cerem vieții zile cu împrumut.
Abia când vedem cum îmbătrânim,
începem ca timpului să îi dăm valoare,
și am mai vrea încă tineri să mai fim,
în această viață scurtă și trecătoare...
Ps: dedicată cadrelor de la secția oncologie al spitalului Mavromati
Îmi simt trupul cum mă doare tot,
în orice minut și ora din zi…
și nu găsesc nici un antidot,
să scap de durere fără a mai suferi.
Nici la medici nu le este prea ușor,
cu atâtea multe alte cazuri pe cap,
chiar dacă asis..
Pe crucea mea aș vrea să se scrie,
că mi-ai fost muză în multe poezii,
dar că mai mult nu a putut să fie,
dacă ce te rugam nu puteai auzi.
Degeaba îmi doream să fie totul bine,
dacă ți se părea că îți sunt povara,
și toată fericirea o vroiai pentru tine,
iar la mine doar partea care o să do..
De o să mă vezi în mână cu un toiag,
să-ți amintești că tinerețea e trecătoare,
cum și eu am fost un tânăr bărbat…
când nu-mi păsa de munca istovitoare.
Astăzi mi-e tare greu și să mă îmbrac,
mai scap din mână și câte o farfurie,
iar de cate ori mă doare oftez sau tac,
că nu vreau să aud vo..
Ce a fost odată nu o să mai revină,
oricât ne-am rugat sau da oricât,
doar amintirile poate or să rămână,
cu acele vise pe care le-am pierdut.
După o viață tot timpul zbuciumată,
bătrânețea vine ca o binecuvântare,
să ne reamintim ce am trăit odată,
bătuți de soartă și arși de soare.
C-a..
Dragă om, pe zi ce trece,
Ești mai trist, mai ostenit !
Ai privirea tot mai rece,
Pasul tot mai chinuit !
Stai cu orele pe bancă,
Într-un colț de parc, retras,
Așteptând să treacă timpul,
Timpul ce ți-a mai rămas !
Te-ai ales din tinerețe,
Doar cu goana după vânt !
Și acum...regreți tr..
Alt loc mai minunat nu este,
ca pe patul tău de acasă când ești,
când poți citi de pe pereți o poveste,
de când lumea ai vrut să cucerești.
De câte ori revii din nou acasă,
unele lucruri îți vor părea tot mai mici,
dar o simți că e la fel de frumoasă,
chiar dacă e făcută din lut și ..
Pagini: Prima pagina Inapoi 1 2 3 4 5 6 .. 664 Inainte Ultima pagina