Părea gingașă ca o floare,
de-atâtea ori sub clar de lună,
și nu se gândea la uitare,
când o ținea strâns de mână...!
Și se simțea atât de bine,
cu-așa noroc căzut din cer,
că alergase mult prin lume,
după ochi frumoși plini de mister.
Indiferența ei nu îl apasă,
că nu i-ar fi nici de f..
Te-am așezat pe raftul minții mele,
ca noaptea să nu te mai visez,
și peste zi să am din nou putere,
de câte ori mă doare când oftez.
Că ai lăsat în urmă un suflet gol,
când un vânt nebun mi te-a suflat,
și n-aș mai vrea nicând ca să te rog,
să te reîntorci de unde ai plecat.
Vreau să mă..
Prin lumea de vis şi fantasme,
gândurile o iau la fugă,
alergând precum în basme,
după o „sursă” mult mai bună.
Și n-are cine să ne oprească,
din acel „magic” carusel,
din sentința cea lumească,
de ești „EA” sau ești un „EL”
Și o întrebare ar fi firească,
-De ce alerg și nu trăiesc...?
..
Mă bântuie o amintire,
cu un contur nedefinit,
ce mai apare pe la mine,
să-mi țină de urât...!
E o amintire din trecut,
ce-avea vorbe-nchipuite,
și nu regret că s-a pierdut,
prin galaxii necunoscute...!
Acum când frunzele uscate,
cad pe pământ să zacă,
așa cum scrie într-o carte,
și a..
Și mi-ai rămas în minte doamnă,
de când la tine-mi căutam norocul,
dar mi-ai oferit doar ploi de toamnă,
din inimă să-mi stingi tu focul...!
Din când în când îmi mai aduc aminte,
ce dragi mi-au fost odată ochii tăi,
dar astea-s nostalgii de mult trecute,
că nu mai văd în ei deloc văpăi...!
..
Și visam în nopți cu lună,
să mă privești în tăcere,
cum ar face o străină...!
ce are pe buze miere.
Nu m-am gândit niciodată,
că ce vreau și îmi doresc,
într-o zi îmi va fi plată...!
înt-un fel c-am nefiresc.
De-am ajuns să-ntreb de tine,
în tot ce mișcă și e viu,
de s-a răcit totul î..
De ce prietenul de ieri,
ce era atât de trist,
azi răspunde în doi peri,
cu un râs de pesimist...?
De ce prietenul de ieri,
azi mă face vinovat,
și nu-mi răspunde la fel,
de parcă s-a sclerozat...?
De ce prietenul de ieri,
astăzi nu-mi mai bate-n poartă,
cum făcea în alte seri,
când e..
N-aș fi crezut că mă opresc la tine,
un om cu un suflet atât de răzvrătit,
nici că în a ta gingasă privire...!
voi găsi un semn că m-ai putea iubi.
Și-am stat atâtea clipe la taifas,
că-mi plăcea vocea ta atât de blândă,
de câte ori spuneai fără de glas,
că nimeni durerea nu vrea să-ți audă..
Și mă topesc...!
Dorule...! măi dorule...!
ia să-mi spui tu mie,
sufletul ce l-am iubit,
de mine mai știe...!?
Că mă pierd în așteptare,
și-n alte multe nimicuri,
și-aș vrea să-l văd pe cărare,
să nu-i mai scriu stihuri.
Dorule...! care ești tu dor...!
ce-mi lași lacrima pe față,
ia..
Când trupul ți s-a ofilit,
să nu te minți că poți,
căci sufletul e obosit,
că nu-i dotat cu roți.
Când o durere te apasă,
de simți că n-ai putere,
ascunde-te de toți în casă,
și ajutor nu cere...!
Că doar ascunsă-n „eu-l” tău,
durerea-ncet va trece,
și vei scăpa de acel rău,
fără ca o..
Pagini: Prima pagina Inapoi 185 186 187 188 189 190 191 .. 664 Inainte Ultima pagina