Publicada por: iuda en Sentimientos
Responde con otra poesía Votar!
Te-am așezat pe raftul minții mele,
ca noaptea să nu te mai visez,
și peste zi să am din nou putere,
de câte ori mă doare când oftez.
Că ai lăsat în urmă un suflet gol,
când un vânt nebun mi te-a suflat,
și n-aș mai vrea nicând ca să te rog,
să te reîntorci de unde ai plecat.
Vreau să mă vindec de tot şi de toate,
de câte ori apari prin mintea mea,
cu acele prea multe nopți furate,
fermecat de falsa frumusețe a ta.
Păcat de ochii tăi prea strălucitori,
care îndeamnă pe oricine la dorință,
după care îi lași pe toți cu capul în nori,
și-n urma ta o lume tristă...!
____Original mesage____
From:Vrei Nu Vrei
10/10/2019 - 06:30 EEST
Fecha de publicación 20/10/2019 | Vistas: 2512