De ce prietenul de ieri,
ce era atât de trist,
azi răspunde în doi peri,
cu un râs de pesimist...?
De ce prietenul de ieri,
azi mă face vinovat,
și nu-mi răspunde la fel,
de parcă s-a sclerozat...?
De ce prietenul de ieri,
astăzi nu-mi mai bate-n poartă,
cum făcea în alte seri,
când e..
N-aș fi crezut că mă opresc la tine,
un om cu un suflet atât de răzvrătit,
nici că în a ta gingasă privire...!
voi găsi un semn că m-ai putea iubi.
Și-am stat atâtea clipe la taifas,
că-mi plăcea vocea ta atât de blândă,
de câte ori spuneai fără de glas,
că nimeni durerea nu vrea să-ți audă..
Și mă topesc...!
Dorule...! măi dorule...!
ia să-mi spui tu mie,
sufletul ce l-am iubit,
de mine mai știe...!?
Că mă pierd în așteptare,
și-n alte multe nimicuri,
și-aș vrea să-l văd pe cărare,
să nu-i mai scriu stihuri.
Dorule...! care ești tu dor...!
ce-mi lași lacrima pe față,
ia..
Când trupul ți s-a ofilit,
să nu te minți că poți,
căci sufletul e obosit,
că nu-i dotat cu roți.
Când o durere te apasă,
de simți că n-ai putere,
ascunde-te de toți în casă,
și ajutor nu cere...!
Că doar ascunsă-n „eu-l” tău,
durerea-ncet va trece,
și vei scăpa de acel rău,
fără ca o..
Iertat îmi fie primul meu păcat,
căci mai mult nu pot a spune,
dar mă bucur că m-am vindecat,
înainte ca durerea a mă răpune.
Mă bucur doar c-am reușit...!
din cea fost dat să fie și n-a fost,
sau poate eu m-am prea grăbit,
în alt suflet să-mi fac adăpost.
Și l-am iubit cum nici n-a visa..
Prin lumea de vis şi fantasme,
gândurile o iau la fugă,
alergând precum în basme,
după o „sursă” mult mai bună.
Și n-are cine să ne oprească,
din acel „magic” carusel,
din sentința cea lumească,
de ești „EA” sau ești un „EL”
Și o întrebare ar fi firească,
-De ce alerg și nu trăiesc...?
..
Mă bântuie o amintire,
cu un contur nedefinit,
ce mai apare pe la mine,
să-mi țină de urât...!
E o amintire din trecut,
ce-avea vorbe-nchipuite,
și nu regret că s-a pierdut,
prin galaxii necunoscute...!
Acum când frunzele uscate,
cad pe pământ să zacă,
așa cum scrie într-o carte,
și a..
Și mi-ai rămas în minte doamnă,
de când la tine-mi căutam norocul,
dar mi-ai oferit doar ploi de toamnă,
din inimă să-mi stingi tu focul...!
Din când în când îmi mai aduc aminte,
ce dragi mi-au fost odată ochii tăi,
dar astea-s nostalgii de mult trecute,
că nu mai văd în ei deloc văpăi...!
..
Toamna asta-i ofilită...!
și nu pare a fi a noastră,
că-i prea tare răgușită,
de nu mai aud nici o șoaptă.
Toamna asta mă-ntristează,
căci pe noi vrea să neînghită,
și nu-mi mai ești ca o rază,
ci mai mult o stalactită.
Toamna asta e ca de smoală,
și nimic nu mi-a dăruit,
de mă simt ca..
Amintirea ta dulce devine,
și-mi bate în poarta minţii,
de câte ori te simt în mine,
și-acea poveste a suferinţii.
Tot răul ce te-a zbuciumat,
când lumea a vrut să te încline,
și-aveai sufletul prea sfârtecat,
prin acele țări străine.
Și te am permanent în gând,
de câte ori mi-apari în ..
Pagini: Prima pagina Inapoi 184 185 186 187 188 189 190 .. 662 Inainte Ultima pagina