Și astăzi încă sunt uimit,
de când îmi dedica poezii,
și-e vina mea că le-am primit,
în loc ușa inimii să-ncui.
Contaminat am fost de „EA”
tot într-o toamnă înfumurată,
căci sufletul îmi atingea...
de mult... de mult... odată...!
Dar între timp „EA” și-a luat zborul,
și astăzi nu mai es..
Un "El" și o "Ea" c-am necăjită,
S-au întâlnit ca din senin,
Și la amândoi le era frică,
De nici nu știu cum să vă scriu.
"Ea" ca un pui de rândunică,
Cu "ciripitul" ei zglobiu,
Plângea cât e de nefericită,
În casa ei ca un pustiu...!
Și sub așa chip deghizată,
Vindea iluzii pe la "unii..
Ca două mult prea reci statui,
Au ajuns a lor suflete...!
Din ce a fost și astăzi nu-i,
Ce le stârneau multe zâmbete.
Căci s-au lăsat duși cu valul,
De la iubire la blestem...!
De nu mai găsesc astăzi malul,
Pierdut într-un viitor etern.
Doar timpul plânge neputincios,
Că nu-i mai poate..
Amintirile mi-au rămas,
Şi vor rămâne-n continuare,
Chiar și când nu mai am glas,
Tot ele îmi dau târcoale.
Chiar de pare nebunesc,
Ele îmi sunt vindecare,
De câte ori mai iubesc,
Câte un om fără onoare.
Amintirea nu e povară,
Însă își pune amprenta,
Când te trezești într-o seară,
Că ..
Și alergam între real și vis,
atunci când des ne prindeau zorii,
și n-aș fi vrut să mă las prins,
de farmece iluzorii...!
Că nu știam ce-mi hărăzise soarta,
cu fata ce-mi trimise-n cale,
care prea des îmi încuia poartă,
să râdă cu plângeam de jale...!
Nici azi nu i-am dezlegat misterul,
..
Și a fost... a fost odată,
doi amici ce se certau,
un băiat și cu o fată...
însă totuși se iubeau.
Nu erau vecini se pare,
dar asta nu-i încurca,
ca așa din depărtare,
împreună să nu stea.
Nu puteau nici să se culce,
tot povestindu-și necazul,
când ceva te roade-n suflet,
și ține umed..
Sunt prea mulți nori pe cer,
De şi soarele se-nclină,
Peste oameni ce se cred,
Că sunt moțul la colină.
Toată vara au fost ca urșii,
Grandomani pân' în amurg,
Apoi noaptea prin șoproane,
Erau ca fructele-n pârg.
Dar deja miroase a fulg,
Și n-au lemne-n soproane,
De-am să-i văd acuși cu..
A fost odată un El şi o Ea...!
Și nu știu cum mai simplu să vă spun,
Când luna doar pentru ei lumina,
Iar lumea în jur... toată dormea...!
Din amintirea lor și-a lor poveste,
Cu-acele sentimente temătoare,
Misterul a rămas... că nu mai este,
Nici măcar o prietenie trecătoare.
El Iuda... ..
Cea mai bună prietenă a mea,
citește uneori nedumerită,
când nu înțelege câte ceva,
dacă o ador sau e chiar iubită.
De multe ori e chiar șocată,
de câte scriu și cum gândesc,
și am cea mai bună dovadă,
de câte ori sufletul îi răscolesc.
Își amintește de-acea primăvară,
cu nopți întregi ..
Și am iubit o nestemată rară,
pe care nu oriunde o întâlnești,
și-mi va fi pe veci comoară,
dintre toate stelele cerești.
Când am întâlnit-o prima oară,
mai multe nopți la rând am plâns,
căci aștepta pe cineva în gară,
dar n-a venit și-avea glasul stins.
Și strângând în ea atâta jale,
c..
Pagini: Prima pagina Inapoi 183 184 185 186 187 188 189 .. 664 Inainte Ultima pagina