Publicada por: iuda en Leyendas
Responde con otra poesía Votar!
Și am iubit o nestemată rară,
pe care nu oriunde o întâlnești,
și-mi va fi pe veci comoară,
dintre toate stelele cerești.
Când am întâlnit-o prima oară,
mai multe nopți la rând am plâns,
căci aștepta pe cineva în gară,
dar n-a venit și-avea glasul stins.
Și strângând în ea atâta jale,
cu mine a-nceput să-și facă amintiri,
uitând de toți ce i-au ieșit în cale,
oferindu-i doar dezamăgiri...
Iar azi respir prin ea cum mi-a cerut,
căci mi-a șoptit odată „te iubesc”,
după care în beznă a dispărut,
și totuși eu mai sper s-o regăsesc...!
Mi-a lăsat în urmă doar speranța,
și minunea de a scrie poezie,
căci îmi e prea scurtă viață,
la cât mi-e de dor... să nu știe...!
____Original mesage____
From:Vrei Nu Vrei
24/10/2019 - 18:20 EEST
Fecha de publicación 24/10/2019 | Vistas: 2644