Nu-i vina mea că mă urăști,
în orice împrejurare,
de ai ajuns să mă detești,
mai mult de disperare.
Nu mi-am dorit așa ceva,
cât am vorbit cu tine,
nici vise ce ți se năzărea,
când nu o duceai prea bine.
Eu prețuiesc ce am avut,
și nu-mi găsesc o vină,
când în calea ta am apărut,
și î..
Te invit la o cafea...!
din ibricul cu capac,
și are de toate-n ea,
cum doar eu știu să o fac.
Singur să o beau nu pot,
că o fac cu multe straturi,
s-avem ziua cu noroc,
cu zâmbete fără oftaturi.
Te aștept jos pe terasă,
chiar de-arăți ca o fantomă,
ești unică și frumoasă,
și-n viață ..
La prea multe nu m-aștept,
de la oameni ce se tot schimbă,
și care nu au nimic în piept...!
chiar de vorbim aceiași limbă.
Căci omul promite multe,
când e bătut de vânt și ploaie,
și e făcut ca să le uite...!
după ce scapă de noroaie.
Și cum dă un pic de soare,
nu-l mai recunoști la chi..
Când merge luna și se culcă,
iar razele-mi bat în fereastră,
un „acel bine” în mine urcă,
și viața-mi pare mai frumoasă.
E o nouă zi cu alte gânduri,
la preț redus de bună seamă,
ca cele duse-n patru vânturi,
și pentru care am plătit o vamă.
Dar Noiembrie mi se pare parcă,
că are „ceva”..
Și a fost... a fost odată,
doi amici ce se certau,
un băiat și cu o fată...
însă totuși se iubeau.
Nu erau vecini se pare,
dar asta nu-i încurca,
ca așa din depărtare,
împreună să nu stea.
Nu puteau nici să se culce,
tot povestindu-și necazul,
când ceva te roade-n suflet,
și ține umed..
Spune-mi că ți-am fost ispită,
în atâtea nopți senine,
și-aveai inima topită,
de nu eram lângă tine.
Mai spune-mi că m-ai iubit,
și că nu puteai fără mine,
de câte ori în asfințit,
m-așteptai să fiu cu tine.
Spune-mi că te-am fermecat,
când mi-am dezgolit misterul,
și-ai fi căzut și-n ..
C-așa-i omul... mai greșește,
aruncând cuvinte goale,
când prea multe îi lipsește,
și e undeva prin vale...!
C-așa-i omul... mai greșește,
uneori luat cu graba,
și e frumos când se căiește,
că n-a vrut să strice „treaba”
C-așa-i omul... mai greșește,
dar e bine când se scuză,
omului ce..
Încă mi-aduc aminte bine...
de când ne povesteam atâtea lucruri,
și îmi suneai că-ți pasă de mine,
și-n jur erau atâția fluturi...!
Mă fascinai cu al tâu zâmbet...!
când îmi vorbeai despre iubire,
și-mi pătrundeai adânc în suflet,
unde-ți era atât de bine...!
Dar azi tăcuți ne ignorăm.....
Și astăzi încă sunt uimit,
de când îmi dedica poezii,
și-e vina mea că le-am primit,
în loc ușa inimii să-ncui.
Contaminat am fost de „EA”
tot într-o toamnă înfumurată,
căci sufletul îmi atingea...
de mult... de mult... odată...!
Dar între timp „EA” și-a luat zborul,
și astăzi nu mai es..
Un "El" și o "Ea" c-am necăjită,
S-au întâlnit ca din senin,
Și la amândoi le era frică,
De nici nu știu cum să vă scriu.
"Ea" ca un pui de rândunică,
Cu "ciripitul" ei zglobiu,
Plângea cât e de nefericită,
În casa ei ca un pustiu...!
Și sub așa chip deghizată,
Vindea iluzii pe la "unii..
Pagini: Prima pagina Inapoi 181 182 183 184 185 186 187 .. 662 Inainte Ultima pagina