Publicata de: iuda in Suferinta
Singurătatea... e tot ce doare,
când sorbi din cupa nebuniei,
trasând pe suflet catedrale,
unde un mort nu mai învie.
Atunci pe bolta gândului ceresc,
și timpul în lacrimă se pierde,
când nu mai poți spune „te iubesc”,
de ești bărbat sau ești femeie.
Și te lași pierdut în voia sorții,
și nu mai vrei nici dezmerdări,
când omul ce-l aveai în taina nopții,
a plecat cu tot ce aveai ieri.
Singurătatea... e povară de suspine,
și rămâi pe veci prizonier,
și nu-ți mai pasă de ieri sau mâine,
ca unui muribund pe un pat de fier.
____Original mesage____
From:Vrei Nu Vrei
09/11/2019 - 18:00 EEST
Data publicare: 09/11/2019 | Vizualizari: 2547