Adio... că nu mai am putere,
să plâng mereu pân' la sfârșit,
căci tu mi-aduci numai durere,
în al meu suflet chinuit.
Mai fascinat încetul cu încetul,
cu ochii tăi albaști și adânci,
de-am devenit în ani poetul...
a cărui inimă să-i frângi.
Te-aș mai striga dar nu mai pot,
că vocea mi s..
Voi da ocol grădini tale,
și o să merg pe altă cale,
că ți-ai pus rochie cu flori,
și ai intrat în sărbători.
De parcă ai fi din rai picată,
te uiti de sus și pari mirată,
de era să-mi stea inima-n loc,
când am văzut că ai cizme cu toc.
Am să uit doar printre scânduri,
și o să scriu pe ..
Și nu vreau ce nu se poate,
cu toate că poate aș vrea,
ca din inimile toate...
să o vreau pe-a ta.
Să o privesc ca pe o stea,
zile-ntregi fără de număr,
iar de greșesc cărarea...
să mă ia de umăr.
Doar că nu prea am acces,
și asta nu mi-e de-ajuns,
că nu eu sunt cel ales...
și mă simt..
Și te aștept de multă vreme,
să-mi spui crâmpeie din poveste,
din care să îți scriu poeme,
să îți rămână-n suflet ca o zestre.
Și te aștept cu ochii plini de tine,
că mi-ai rămas în minte doamnă,
cea mai frumoasă amintire...
de câte ori e iarăși toamnă.
Și te aștept în fiecare seară,
să..
Stau cu ușile deschise...
pentru un gând ce n-a fost scris,
de ăla ce-apare-n vise...
și dimineața... l-a ucis.
Poate fi și o poveste...
cu amintiri de mai demult,
cu trăiri și cu sieste...
dar nu vine... nici un rând.
Stau cu ușile deschise...
așteptând să văd minuni,
cu rândurii ce s..
Hai la masa de lectură
Ronțăind o frimitură
Dacă vrei îți pot livra
Din literatura mea
Să mâncăm noi doi pe pâine
Tot volumul până mâine
Și consumăm un castron
Plin cu slove de creion
Hai că-i dulce-nvățătura
De mănânci literatura
Permite-mi măcar în gură
Să îți dau o frimitură
Ai prieteni noi și stai să bei,
ca-i devenit la fel ca ei,
și spatele mi-l întorci și râzi,
iar ca ieri mă căutai să plângi.
Și nu înțeleg de ce mi-e dat,
să plătesc oale ce nu le-am spart,
când cerul meu era așa de senin,
și mi l-ai umplut tot de venin.
Dar poate o să reajungi iar vreod..
Nu tot omul... care râde,
este fericit,
dar nici cel care tot plânge,
a dat de sfârșit.
Nu tot omul... care-i vesel,
are o bucurie,
cu nici cel ce este trist,
e robit de sărăcie.
Nu tot omul... care iubește,
n-are și deziluzii,
ca și cel care urăște,
nu are contuzii.
Nu tot omul ca..
Te aștept... să-mi spui misterul,
de vom sta o noapte-ntreagă,
și în timp ce-ți mângâi părul,
să ne prindă mândra iarnă.
Te aștept... cu dor ce-apasă,
chiar sub ochi și fruntea mea,
de când ai plecat de-acasă,
nu pot uita privirea ta.
Te aștept... ca pe un zâmbet,
să trăim minunea-n doi..
Și nopți întregi te-am tot privit,
așteptând un răspuns de la tine,
să înțeleg cât de mult mai iubit,
în timpul cât ai fost cu mine...!
Și te priveam tăcut ca pe o icoană,
c-am întâlnit acel ceva ce îmi lipsea,
o prea distinsă și frumoasă doamnă,
ca pe o aripă care îmi lipsea...!
Dar ani..
Pagini: Prima pagina Inapoi 136 137 138 139 140 141 142 .. 662 Inainte Ultima pagina