Să nu îmi uiți nicicând iubirea,
ce a fost odată în amândoi,
când am știut un timp ce-i fericirea,
și ne pierdeam în noapte noi.
Să nu mă dai nicând uitării,
că n-aș avea un sens să mai trăiesc,
de câte ori apar iar zorii,
să pot să scriu cât te iubesc.
Să nu îmi uiți nicicând iubirea,
..
Inspirat de-a ta magie,
îți mai scriu o poezie,
pentru ochii tăi albaștri,
două stele printre aștri.
Aș vrea s-aud de la tine,
ce ți-am făcut de te-ai schimbat,
că urlă sufletul în mine,
mai rău ca un turbat.
Și tot aștept acel moment,
să-mi spui măcar un argument,
de ce mă faci să zâm..
Cine în viață nimic nu riscă,
și preferă drumul drept,
să nu-și plângă în batistă,
că n-ar fi deloc corect.
Cine fuge doar după bine,
ocolind cât poate ploaia,
nu știe că din cristaline,
cât un pic umpli copaia.
Cine vrea doar fericire,
fără să știe ce e necazul,
să nu spere la împlini..
Ne-am cunoscut din întâmplare,
ca două frunze de salcâm,
tâcuți... privind la mândru soare,
îngenuncheați de viață și destin..
Erai ca piatră de granit,
când te întrebam de suflet,
apoi în taină te-am iubit...
fără să scot un urlet.
Când lacrima îți mângâia obrazul,
tu ai făcut din ea i..
Sunt un om ce ți-a ieșit în cale,
să fiu căldura din inima ta,
cum nu găsești nici prin spitale,
când sufletul se va zbuciuma.
Și nimeni poate... niciodată,
atat de mult nu te-ar iubi,
cum multe fete încă așteaptă,
„norocul” să apară într-o zi.
De vrei să pleci... că poți pleca,
să iei ..
Când nopțile nu au contur,
și cade primul fulg de nea,
aș vrea să mă topesc flămând,
... pe buzele tale.
De noapte încerc să mă desprind,
că nu-s nici apă și nici nor,
ci doar um ce-aștept un gând,
... de zor.
Chiar dacă noaptea e ferbinte,
la geam luminile se sting,
și îmbătat de iaso..
O lacrimă încet mi se prelinge,
pe obrazul meu ca de granit,
apoi o alta ce mă frige...
și tot așa la nesfârșit.
Și tot dezastru mi-l asum...
că a plecat iubirea dintre noi,
din acea iarnă plină de parfum,
când a înfrunzit iubirea-n doi.
Așa vrea să scot din mine afară,
amorul meu și al..
De câte ori mă uit la tine,
cu atâtea toamne între noi,
mă-ntreb dacă ai dus-o bine,
cât ai fugit mereu de ploi.
Regret și-atâția pași pierduți,
când sufletul se tot usucă,
c-așa am fost noi sorociți,
eu pelerin... și tu nălucă.
M-am învârtit în jurul tău,
de multe ori chiar șchiopătând..
Va veni... o zi în care,
pe lângă mine toți vor trece,
și le voi deveni uitare,
ca și sufletul lor rece.
Va veni... poate și-o vreme,
când nimic n-o să mai doară,
ca un foc palid de lemne,
și cuvintele au să moară.
Va veni... și acel mâine,
de lume să fiu vorbit,
ca purtător de-acea ru..
Oare muza mea mai știe,
când e frunza ruginie,
și abia se ține pe creangă,
și nimeni nimic n-o întreabă..?
Oare muza mea mai știe,
cum e vântul când adie,
sau de câte omul îndură,
așteptând o vorbă bună..?
Oare muza mea mai știe,
cum e o noapte pustie,
când văd o frunză căzută,
după o..
Pagini: Prima pagina Inapoi 133 134 135 136 137 138 139 .. 664 Inainte Ultima pagina