Publicada por: iuda en Leyendas
Responde con otra poesía Votar!
Ne-am cunoscut din întâmplare,
ca două frunze de salcâm,
tâcuți... privind la mândru soare,
îngenuncheați de viață și destin..
Erai ca piatră de granit,
când te întrebam de suflet,
apoi în taină te-am iubit...
fără să scot un urlet.
Când lacrima îți mângâia obrazul,
tu ai făcut din ea izvor,
fără să-mi spui care-e necazul,
de ai în tine atâta dor.
Apoi într-o frumoasă primăvară,
după o iarnă cu păreri de rău,
mi-ai spus... ce și-acum mă înfioară,
„nu te iubesc...îmi pare rău”
-----Original Message-----
From: ❤️_νЯξί۞nu۞vЯξί_❤️
Sent: 21.11.2020 -20:40 EET
Fecha de publicación 21/11/2020 | Vistas: 1832