Trece viața pe lângă noi,
ca o strângere de mână,
răscolind praf din gunoi,
ca nimic să nu rămână.
Din acea iarnă cu tine...
când mi te-am oprit să plângi
mi-ai lăsat doar amintire,
un „nimic” ce des mi-l frângi.
Și tot sper ca tu odată...
să te-apuci să scrii o carte,
cum a fost întâi..
Nu am știut nimic despre cuvinte,
în clipa când ne-am cunoscut,
din acea noapte lungă și fierbinte,
când lângă tine parcă am renăscut.
Iar azi mă uit în urmă cu uimire,
cum toate au dispărut ca vântul.
din ce credeam că poate fi iubire,
a dispărut în haos... jurământul..!
Căci amintirea ..
Tu ești... muza cu talentul,
pe care mi l-ai lăsat mie,
să-ți încălzesc amibientul,
la o votcă cu lămâie..!
Tu ești... acul la balanță,
între real și visare...
un poem pentru speranță,
de-a vedea raze de soare..!
Tu ești... umbra ce apare,
pentru care aș fi luptat,
de câte ori în uitar..
Tare erai grațioasă..!
când eram cu tine-n zbor,
și-mi păreai tare frumoasă,
până-n ultimul tău por...
Eram pentru tine slugă..!
când îți stergeam lacrima,
ochilor ce de sub glugă,
sufletul îmi fermeca...
Și în fiecare seară...
îmi spuneai cât mă iubești,
iar azi dragă Mărioară,
oare ..
De ziua aia fără de noapte,
și azi îmi aduc aminte bine,
și încă mulți ani... poate..!
la cât am plâns eu lângă tine.
La început mai cu sfială..!
despre câte tu îmi povesteai,
fără să pun nimica la-ndoială,
din viața ta și al tău trai.
Și-am petrecut un timp cu tine,
și zile-ntregi cu t..
De ce ești un străin femeie,
cu omul care te-a iubit,
ce pentru tine era scânteie,
când totul în jur era granit.
De ce l-ai mai iubit femeie,
dacă azi nu vrei să-l vezi,
și ești un spin... nu orhidee,
cu jar în ochii tăi cei verzi.
De ce te mai prefaci femeie,
că doar pe el tu îl iubeșt..
Venin din suflet a vărsat,
să ai liniștea dorită...
când s-a lăsat subjugat,
și-avea inimă rănită..!
Te-a așteptat să fi-ți iar doi,
căci îi plăcea enorm cu tine,
chiar de nu mai ai azi nevoi...
și te simți destul de bine.
Suficient de orb să vădă..!
e prins captiv în niște hamuri,
eni..
Mică rază de speranță...
în ochi azi mi-a licărit,
poate fără importanță,
pentru cel ce n-a iubit.
Căci dincolo de visuri,
viața este relativă,
cu prăpăstii și abisuri,
când mi-e dragă o copilă.
Și atunci din deprimare,
mă retrag adânc în suflet,
ca din acea disperare,
răul îl transf..
Omul bun nu e cel care,
îți spune des „te iubesc”
dacă atunci când te doare,
te lasă plângând la cer.
Omul bun este cel care,
te prinde la greu de mână,
chiar de prea des nu are,
„te iubesc” la îndămână.
Omul bun nu este omul,
care mai presus te pune,
dacă atunci când îl ia somnul,
ui..
Și așteaptă... tot așteaptă...
să primească un răspuns,
de la omul care-n grabă,
de un altul s-a ascuns.
Și așteaptă... cu răbdare,
cu tot ce are de spus,
fără pic de-ngrijorare,
că așa i-a fost promis.
E acolo... și așteaptă,
unde a fost de mult lăsat,
de nu mai bea nici apă,
și e ta..
Pagini: Prima pagina Inapoi 72 73 74 75 76 77 78 .. 86 Inainte Ultima pagina