Publicada por: iuda en Leyendas
Responde con otra poesía Votar!
Trece viața pe lângă noi,
ca o strângere de mână,
răscolind praf din gunoi,
ca nimic să nu rămână.
Din acea iarnă cu tine...
când mi te-am oprit să plângi
mi-ai lăsat doar amintire,
un „nimic” ce des mi-l frângi.
Și tot sper ca tu odată...
să te-apuci să scrii o carte,
cum a fost întâia oară...
când te-a săgetat o șoaptă.
Apoi despre alți plăvani,
ce ți-au declarat iubire,
ce-a durat o zi sau ani,
poate un rând și despre mine.
Cum te știu eu aiurită...
mai mult nu-ți vei aminti,
căci din a ta „elită”...
eu și mort te voi iubi.
Că ți-am fost ce tu n-ai fost,
o lumină-n miez de noapte,
iar tu muza fără de rost,
care a iubi nu poate...!
Original mesage
Vrei Nu Vrei
04/03/2019
Fecha de publicación 04/03/2019 | Vistas: 2772