Categorie:
Autor:
Cuvânt:
 

Rămân al rimei pelerin...!

by iuda

Prea istovit să mai am răbdare,
de a lua totul de la început,
că am îmbătrânit din întâmplare,
ca orice om ce multe l-au durut.

Și îmbătrânesc pe zi ce trece,
și nu mai am nici o dorință,
când ochi-mi stau să se înece,
după atât de multă suferință.

M-am resemnat de mult și știu,
că e pr..

Să prind visul rătăcit...!

by iuda

Să prind visul rătăcit...!

Nimeni nu mai vrea să vină,
să-mi mai bată seara-n poartă,
și e peste tot lumină...
ca pe un peron în gară.

Nimeni nu mai vrea să vină,
să-mi bată seara la geam,
și de urât să îmi țină...
la tristețea care o am.

Nimeni nu mai vrea să vină,
să-mi mai spună c..

Să nu-l doară...!

by iuda

Mi-a fugit de-acasă dorul,
să vindece ce mai poate,
că pea gol a rămas golul,
de aproape dă să crape.

Fără acel suflet pereche,
îl văd cum se ofilește,
căci a rupt-o cu-acea veche,
și simt cum înebunește.

Dacă o fi să-l întâlnești,
lasă-l în suflet să-ți pătrundă,
să-l iubești și să-l ..

Dincolo de cuvinte...!

by iuda

Dacă-ar mai fi să ne-ntâlnim,
ce ne-am mai spune... oare!?
sau doar vom sta să ne privim,
fără să spunem ce ne doare...?

Ne vom privi făr'de răspuns...
căutând ceva ascuns adânc în minte,
încercând formula unui discurs,
din tot ce sufletul tău simte...?

Să punem leac tăcerii ce ne doare,..

Cuvinte pierdute-n eter...!

by iuda

Mă poartă toamna... la plimbare,
și-n amintiri să mă-nfășor,
din alea care din întâmplare,
au lăsat în urmă numai dor.

Mă poartă toamna... pe alei,
în noaptea cu lună plină,
unde sunt mii de femei...
dar a mea nu vrea să vină.

Mă poartă toamna... prin cuvinte,
cu acei stropi de amintire..

Aș...!

by iuda

Aș mai pune în cuvinte,
multe... prin câte au trecut,
din aducerile aminte...
nu și cele ce au durut.

Aș mai scrie de o vrajă,
ce a fost și nu mai este,
dar nu cred că te interesează,
să asculți așa poveste.

Aș mai vrea ca altădată,
să simt dar și să iubesc,
doar că am trecut de gara....

„A fost odată”_ 09...!

by iuda

Prea târziu te-am întâlnit „pierduto”
ca să mai stau de veghe până-n zori,
și de aia cred ca-i și zbughit-o,
ca de prea mult dor... să mă omori.

Dar amintirea ta la mine e întreagă,
și de chipul tău pe veci marcat rămân,
chiar dacă uneori sunt fără vlagă,
în neputința mea ”de-a fi bătrân”
..

Te port în mine ca pe-o cruce...!

by iuda

Când ai decis să pleci din viața mea,
nu ai înțeles ce-nseamnă un bărbat,
cu chip nepământean... de porțelan,
ce se poate sparge imediat.

În versul în care astăzi te zidesc,
sorbind tăcut din cupa nebuniei,
din amintiri de care-mi amintesc,
că poate versul meu te-nvie.

Cel mai frumos poe..

Aș vrea... de aș putea...!

by iuda

Aș vrea din nou... să pot să zbor,
să pot privi de sus ce-i pământesc,
de câte ori mi se face dor...
de toți prietenii pe care îi iubesc.

Și-aș vrea măcar pentru o clipă,
să văd cu ochii mei iarăși zenitul,
căci am făcut prea mult risipă,
împărțid cu cine nu trebuia...infinitul.

Să stau ..

Poate aşa ne e mai bine...!

by iuda

Mă privești și te privesc uimit,
găsindu-ne atât de singuri...
căci tot ce-a fost s-a dus spre zenit,
și ne-am înconjurat cu diguri.

Și chiar de-aș vrea la tine să ajung,
nu aș putea că ai prea multe zăvoare,
și n-am putere să le tot dărâm...
că ai pune altul... și mai mare.

Eu și cu tin..

Pagini: Prima pagina Inapoi 44 45 46 47 48 49 50 .. 86 Inainte Ultima pagina



categorii

poezii noi

Motivonti - Te ţine motivat

ultimele comentarii

membri noi

pagini interesante