Prea istovit să mai am răbdare,
de a lua totul de la început,
că am îmbătrânit din întâmplare,
ca orice om ce multe l-au durut.
Și îmbătrânesc pe zi ce trece,
și nu mai am nici o dorință,
când ochi-mi stau să se înece,
după atât de multă suferință.
M-am resemnat de mult și știu,
că e prea scumpă fericirea,
când dintr-un vis m-aleg cu fum,
am să-ți las ție toată iubirea.
Și am să-mi pun zăvor la suflet,
la toate visurile mele,
cu chipul tău și al tău zâmbet,
de câte ori mă uit la stele.
-----Original Message-----
From: ❤️_νЯξί۞nu۞vЯξί_❤️
Sent: 20.09.2020 -14:00 EET
Data publicare: 26/09/2020 | Vizualizari: 1815